Ministrul Educației Îngrijorat: Sistemul de Educație și Cercetare în Criză!

Ministrul Educaţiei şi Cercetării, Daniel David, a anunțat, joi seara, că încă se lucrează la organizarea activităţii care se află cumva în umbră din cauza comasării a două ministere, iar de asemenea, a subliniat că acest început de mandat, evident, nu se prezintă cu adevărat promiţător din cauza contextului economico-financiar, dar și politic, de parcă toate problemele s-au strâns la un loc să-l „bântuie” pe noul ministru.

”Noi suntem încă în faza de organizare a ministerului” – a spus Daniel David, oare cum va fi cu aceste direcţii specifice care s-ar putea suprapune una peste alta? Întrebările rămân, iar bugetul pe care îl vom avea este crucial, dar ce înseamnă acest lucru cu adevărat? De ce vom utiliza resursele într-un mod eficient? Aici este întrebarea care rămâne. LIBE pe Facebook a fost strategia alesă pentru a comunica acest aspect.

Conform celor spuse de ministru, în ciuda faptului că suntem încă pe drumurile organizării, problemele ce țin de activitatea zilnică trebuie să fie rezolvate, dar oare cum se poate realiza asta fără o bază solidă?

Ministrul a afirmat cu destul de multe cuvinte că începutul de mandat, hmmm, nu strălucește tocmai prin conjunctura economico-financiară în care se află el, dar nici contextul politic nu este cu mult mai bun, trăim într-un fel de instabilitate ce ne face să ne întrebăm: cât de bine aşezată poate fi vârful autorității în astfel de condiții?

Planurile de perspectivă ale ministrului sunt ceva cam ambigue, mai exact el vrea să aibă o strategie care să acopere termen scurt și mediu ce ar trebui să vie undeva până la începutul lunii iunie, iar după aceea să facă ceva de lunga durata, dar e totuși complicat în acest peisaj, nu-i așa?

În ceea ce privește strategia pe termen scurt și mediu, pare că este foarte important să realizeze un diagnostic al sistemului educațional și de cercetare, dar, să nu ne ascundem, ce lipsește din tot acest proces care ar trebui, evident, să se ţină cont de dovezile mai ales pe termen mediu și lung? Căci mai e un slogan care mă bântuie în fiecare zi: nu ar trebui educația să fie influențată de politică, dar din păcate pare că totul se leagă de ideea asta.

Ministrul Daniel David a subliniat că „arhitectura” educației ar trebui să rămână stabilă, dar oare politicienii vor înțelege că schimbările dese ar putea bulversa sistemul? Aceste probleme ar trebui analizate cu maxim de seriozitate, întrucât nu putem vedea un viitor mai bun decât prin legăturile făcute cu bunele practici europene.

Acest diagnostic pe care ministrul îl are în minte sună bine, dar va reuși cu adevărat să contureze un sistem care funcționează pe principii clare? Este evident că bunăstarea sistemului nostru de educație se leagă de aceste activități cotidiene ce trebuie să funcționeze cumva și ele, dar cât de des se întâmplă asta?

În concluzie, Daniel David a afirmat că „lucrul ăsta este o mare provocare”, dar cu un impact social major, însă câte provoacă poate suporta un sistem deja supraîncărcat? milioane de oameni sunt parte a acestui sistem, de la elevi, studenți până la profesori și administratori… să nu uit de ceilalți care reprezintă „restul” țării care, într-un fel, este interconectat cu acest sistem educațional, așa că întrebarea este: cine va purta în spate povara acestei umbre ce planează asupra educației noastre?