Arheologii au descoperit în Dunăre cel mai mare depozit de fier antic din Europa: peste 500 de bare de metal, vechi de 2.000 de ani, găsite pe o epavă scufundată.
Studiul despre această descoperire a fost publicat în revista de specialitate Antiquity și preluat de Live Science. Cercetătorii descriu masa de metal oxidat drept un veritabil „tezaur ruginit”.
Descoperirea a fost făcută în 2019 de muncitorii unei balastiere de pe Dunăre aflată în apropierea localităţii Deinham. Aceștia au observat câteva obiecte neobişnuite din fier, cu două capete ascuţite, și au raportat descoperirea autorităţii austriece responsabile cu protejarea monumentelor.
„Este un adevărat miracol faptul că cea mai mare descoperire colectivă de bare de fier preistorice din Europa nu a ajuns la centrele de colectare a fierului vechi”, a declarat Peter Trebsche, arheolog la Universitatea din Innsbruck, Austria.
În noul studiu, Trebsche și coautoarea Marion Berranger, arheolog la Universitatea de Tehnologie din Belfort-Montbeliard, din Franța, au prezentat detaliile analizei colecției de fier antic, datând din perioada cuprinsă între secolele al III-lea și al II-lea î.Hr.
Specialiștii au identificat 193 de bare de fier întregi și 307 bare parțiale, însumând cel puțin 500 de bare pierdute în urmă cu secole în apele Dunării. În medie, barele întregi aveau o lungime de 28,5 centimetri și o greutate de aproximativ 2 kilograme. În total, vasul transporta aproximativ o tonă de fier.
Barele de fier de la Deinham nu reprezentau produse finite, ci produse intermediare, modelate brut, pe care un fierar le-ar fi prelucrat ulterior pentru a crea diverse obiecte. Cantitatea de fier din aceste bare ar fi fost suficientă pentru a crea aproximativ 500 de săbii, a precizat Trebsche în comunicat.
„Fierul de la Deinham ar fi fost suficient pentru a înarma un grup mare de războinici”, a spus el, sau pentru a produce până la 8.000 de cuie din fier. Deoarece fierul a fost descoperit în timpul extracţiei de pietriş cu un excavator cu cupă mare, contextul iniţial al descoperirii arheologice a fost distrus. Acest lucru a anulat posibilitatea ca arheologii să determine modul în care metalul a ajuns în Dunăre.
„Nu poate fi exclusă posibilitatea unei depuneri ritualice”, arată cercetătorii, însă „majoritatea studiilor privind descoperirile din râuri au concluzionat că barele de fier reprezintă pierderi survenite în timpul transportului”. Majoritatea civilizaţiilor antice transportau mărfurile grele pe căi navigabile, Dunărea funcționând timp de secole ca o arteră vitală de legătură între lumile mediteraneană, barbară și spațiul central-european.
