Abisul Culturii în Rândul Studenților: De la Liceu la Universitate

Dacă ar fi să împarțim studenții care încep anul I de facultate, ar fi două mari categorii, da? Unii foarte slab pregătiți, adică ăia care ies de pe băncile liceului fără să știe mare lucru despre cultură generală, și cei care, deși par inteligenți, au așa o lehamite profundă de tot ce ține de școală și învățat. Motivul acestei stări ar fi că, cu câcatul timpului, sistemul educațional românesc a rămas prizonier în niște paradigme vechi de zeci de ani, unde gândirea critică și libertatea de exprimare au fost constant ignorate, deci un sistem care nu a reușit niciodată să ofere suficient timp pentru acești copii să se dezvolte. 

Așadar, se pare că liceenii au fost îndoțiți cu informație cam aleatorie, dar fără să aibă ocazia să digere, să înțeleagă și să aplice ceea ce au primit, iar lucrul la clasă s-a desfășurat mereu în viteză, după o programă stufoasă, ceea ce a dus la o generație de tineri incapabili să facă față provocărilor din viața reală, deci, cumva, ne punem întrebări asupra acestei mediocrități și incapacități de a gestiona informația.  

Unii profesori, de exemplu, la început de an, au o mare surpriză, așa cum a declarat un sociolog cunoscut, căci, în momentul în care intră în contact cu studenții, adică tinerii din aceste generații, observă că răspunsurile lor la întrebările de cultură generală sunt aproape inexistente, o lipsă totală de informații care ar trebui să fie de bază, un adevărat semnal de alarmă pentru cei care se ocupă de educație. 

Și profesorul povestește despre un exercițiu fain pe care-l folosește, adică deschide YouTube pentru a le arăta o arie celebră dintr-o operă, cum ar fi „La Traviata” și abia dacă doi dintre aproape 30 de studenți recunosc melodia, nu mai spun de alte genuri culturale, precum arhitectura, de exemplu, unde tinerii nu reușesc să facă distincția între stilurile bazice, cum ar fi gotic și baroc, deci e clar că acest deficit cultural este profund. 

Întrebarea se pune: care e motivul acestor lipsuri culturale? Răspunsul ar fi că sistemul de educație e de vină, adică nu le oferă tinerilor aproape nimic, iar dacă le dă, informația nu ajunge pentru că nu au mai multe momente de studiu, iar predarea este total deficitare, iar tinerii suferă de pe urma acestei neglijențe. 

O altă voce respectată în domeniu, Ovidiu Pânișoară, își exprimă punctul de vedere, spunând că școala trebuie să se adapteze elevilor din ziua de azi, da? Informațiile sunt acum la un click distanță, pe platforme ca Facebook sau TikTok, iar acest transfert de informații ar trebui să se facă ușor, altfel elevii nu sunt capabili să țină pasul cu realitatea. 

Profesorul Bucur afirmă, de fapt, că, în ciuda tuturor acestor probleme, sistemul preuniversitar din România, să zicem, ar putea să fie mai realizat decât la prima vedere ținând cont de resursele limitate și salariile mizerabile, dar, în continuare, nu se pot face pretenții dacă resursele sunt prost gestionate și, din păcate, cei buni din domeniu aleg să plece, astfel că sistemul se confruntă cu perpetue înfrângeri.