Uită-te la fermoarul gecii tale. Cel mai probabil, acesta poartă trei litere: YKK. Verifică-l și pe cel de la pantaloni, precum și pe cel de la rucsac. Nu este o coincidență; în spatele unui detaliu atât de mic, aflat pe un obiect aparent nesemnificativ, se ascunde unul dintre cei mai fascinanți giganți industriali ai lumii.
Brandul din Japonia a vândut peste 10 miliarde de fermoare într-un singur an, pe baza celor mai recente date publicate în 2024. Este o cifră uriașă: dacă ar fi aliniate, acestea ar acoperi o distanță de peste trei milioane de kilometri – suficient pentru a înconjura Pământul de aproximativ 80 de ori, relatează El Pais.
Și mai impresionant este faptul că nu e vorba despre un record izolat; YKK depășise pragul de 10 miliarde și în anii 2018 și 2021. Pe măsură ce ne îndreptăm spre o toamnă în care puloverele cu fermoar parțial (half-zip) se anunță a fi tendința vestimentară incontestabilă, atenția se îndreaptă către compania care a petrecut aproape un secol perfecționând chiar acest obiect.
În realitate, istoria modernă a fermoarului a început spre sfârșitul secolului al XIX-lea și a căpătat forma sa definitivă datorită lui Gideon Sundbäck, un inginer suedezo-american care a patentat, în 1917, un sistem de închidere foarte asemănător cu versiunea modernă.
Până atunci, primele sisteme se dovediseră greoaie, nesigure și predispuse la blocare sau la deschidere accidentală. A fost nevoie de decenii pentru ca fermoarul să devină un element standard al articolelor vestimentare.
Înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, acesta reprezenta o tehnologie relativ sofisticată și costisitoare, utilizată în principal pentru cizme, genți, echipamente și anumite articole de îmbrăcăminte. Adoptarea sa pe scară largă a avut loc treptat, pe măsură ce producătorii au învățat să-l fabrice la o scară mai mare, iar lumea modei a început să-i descopere potențialul estetic.
Până în anii ’30, creatori precum Elsa Schiaparelli includeau deja fermoarele la vedere în creațiile lor, în loc să le ascundă.
YKK a luat naștere în acea lume aflată încă la începuturi. În 1934, la Tokyo, Tadao Yoshida a deschis o mică afacere dedicată sistemelor de închidere. Primele fermoare erau încă realizate prin metode artizanale: Yoshida lucra cu componente semifinite, remedia defectele, selecta piesele utilizabile și inspecta produsele înainte de a le vinde.
În scurt timp, a descoperit problema care avea să-i definească întreaga carieră: faptul că depindea de alți producători pentru componente însemna că nu putea controla pe deplin calitatea. Iar Yoshida avea o obsesie simplu de explicat: își dorea să creeze un fermoar mai bun.
După război, a avut ocazia să compare producția japoneză cu cea din Statele Unite și a realizat că fermoarele americane puteau fi fabricate cu o viteză și o constanță mult superioare. Reacția lui Yoshida a fost decisivă: în loc să se limiteze la achiziționarea unor utilaje mai performante, a hotărât că, într-o bună zi, YKK va trebui să le fabrice chiar ea.
În 1950, YKK a importat patru utilaje americane pentru fabricarea benzilor de fermoar. Trei ani mai târziu, compania a obținut primul său brevet pentru un utilaj de producție. Apoi, în 1964, a fost lansat modelul CM6; dezvoltat în cadrul companiei, acesta era considerat la acea vreme un etalon mondial pentru producția de serie.
Acesta a fost momentul în care povestea companiei a evoluat de la cea a unui producător de fermoare la cea a unei companii de inginerie. YKK a început să dezvolte nu doar produsul în sine, ci și echipamentele necesare fabricării acestuia.
Logica din spate era aproape obsesivă: pentru a controla calitatea unui fermoar, trebuie să controlezi utilajul care îi produce dinții; pentru a te asigura că utilajul funcționează constant, trebuie să controlezi materialele; iar pentru a garanta un comportament constant al acestor materiale, trebuie să controlezi modul în care sunt produse.
În timp, YKK a integrat în cadrul propriei organizații producția materialelor, a utilajelor și a proceselor pe care ceilalți producători le achiziționau de la furnizori externi.
Rezultatul este un sistem industrial cu un grad extraordinar de integrare pe verticală. YKK dezvoltă materiale metalice, fibre și rășini, fabrică utilaje specializate și își utilizează propriile echipamente în fabrici din întreaga lume pentru a menține standarde de producție constante.
Și nu vorbim doar despre câteva variante ale unui singur tip de fermoar: numai în Japonia, compania a înregistrat peste 100.000 de varietăți de produse. Există versiuni metalice, cu dinți spirală și din rășină turnată – de la modele minuscule pentru buzunare și variante robuste pentru echipamente tehnice, până la modele impermeabile, elastice sau concepute special pentru articolele sportive.
Modelul Minifa, de exemplu, are o grosime de doar un milimetru și este conceput pentru spații în care un fermoar convențional ar fi prea voluminos.
Pe de altă parte, modelul Soflex se poate întinde pe verticală și este creat pentru a completa articolele vestimentare și materialele care trebuie să se miște odată cu corpul. Pe scurt, YKK nu se limitează la producția în masă a unui singur tip de fermoar; compania a transformat o componentă mecanică simplă într-un catalog vast de soluții inginerești.
Apropo, filozofia mărcii YKK și motto-ul companiei sunt „Nimeni nu prosperă fără să aducă beneficii altora”. Având în vedere acest concept și nivelul de fiabilitate al producătorului, nu este de mirare că fermoarele YKK sunt peste tot.
