Arheologii au identificat în Deinham, aproape de fluviul Dunărea din Austria, un depozit preistoric fără precedent format din 540 de bare sau bucăți de bare de fier, recuperate din pietrișul subacvatic de la o stație de extracție a pietrișului.
Barele aveau o lungime medie de aproape 30 de centimetri și erau forjate într-o formă bipiramidală uniformă, adică ascuțite la ambele capete. Într-un studiu publicat în Antiquity, citat de ScienceAlert, cercetătorii au arătat că acestea erau „semifabricate”, fasonate în forme ușor de transportat, gata să fie prelucrate ulterior.
În total, cantitatea recuperată cântărește aproximativ o tonă de fier, suficient pentru a fabrica 500 de săbii sau 8.000 de paie de fier, potrivit cercetătorilor. Aceștia spun că valoarea încărcăturii ar fi fost uriașă.
Datarea cu radiocarbon sugerează că barele au o vechime de cel puțin 2.200 de ani, iar unele ar putea data chiar din secolul al IV-lea î.Hr. Rămân însă multe întrebări fără răspuns, inclusiv de unde venea încărcătura, încotro se îndrepta și la ce urma să fie folosită în cele din urmă.
Cea mai probabilă explicație pentru modul în care fierul a ajuns pe fundul albiei râului este un epavaj, însă nu a mai rămas nimic din navă, astfel că acest lucru nu este sigur. Deși în acea perioadă unele comunități plasau fier în apă ca parte a unor ritualuri sau ceremonii, nu pare să fie cazul aici.
Cercetătorii sugerează că ar fi fost necesare bărci specializate sau adaptate pentru a transporta această cantitate și greutate de încărcătură. Fierul ar fi putut fi schimbat pe sclavie, vite sau monede de argint ori aur.
Studiul continuă prin identificarea mai multor regiuni de reducere a fierului din amonte care ar fi putut fi sursa celor 540 de bare, cea mai apropiată fiind la aproximativ 220 de kilometri depărtare de-a lungul Dunării. Examinările suplimentare ale metalului urmează să ajute la identificarea locurilor din care a fost extras și dacă barele provin dintr-o singură locație sau din mai multe.
