Zidane, Speranța Sportivă sau Blestemul Gloriei Perpetue?
Într-o lume unde fotbalul, ah, fotbalul sălbatic se transformă zi de zi în mai multe moduri decât am putea anticipa, iată-l pe Zinedine Zidane, care, cu un entuziasm greu de descifrat, mărturisește despre tânărul star de la FC Barcelona, Lamine Yamal, spunându-ne cât de mult îl face să „vibreze” când mingea atinge iarba – sau poate doar cu pantofii? Detalii, detalii, dar înainte de a ne pierde în gândurile așezate pe călcâie, să amintim că Zidane, acest titan istoric al fotbalului, nu a ezitat să se abată de la calea dăltuită la Real Madrid pentru a îngenunchia în fața unui tânăr de doar 18 ani, dintr-o echipă rivală care aspiră să-și înscrie povestea.
În weekendul trecut, sub lumina strălucitoare a Festivalului Dello Sport din Italia, Zidane, clar – era acolo, a vorbit cu ceva deosebit despre acești jucători minunați din fotbalul modern, cei care îl fac să simtă ceva mai mult decât un simplu spectator. Pe lângă recunoașterea lui Yamal, el se îndreaptă cu gândul spre un meci memorabil – Ah, da, semifinala cu Inter Milano – unde tânărul a făcut „totul de unul singur” – dar oare mereu singur? Elaborând sublinierea că el a fost totuși parte dintr-o echipă înfrântă, asta cu scorul 3-3 și apoi 3-4 după prelungiri, dar cine mai ține cont de detalii când erai – atenție! – Lamine Yamal?
Ventilându-vă cu știri interesante, Zidane parcă nici nu se oprește aici, ci se îndreaptă spre o altă glorie, aceea a unui alt colos, Paris Saint-Germain, căci două nume portugheze, Joao Neves și Vitinha, sunt lăudate atât de mult încât se pare că mingile nici nu mai au timp să cadă la pământ, ci plutind perpetuu în aerul cald al competiției, unde nimic nu e perfect, dar se străduiesc chiar și în cele mai cruciale confruntări.
După ce s-a scufundat în apogeul carierei sale la Juventus, lui Zidane parcă-i lipsește o notă despre situația celor de la Bătrâna Doamnă, sub comanda lui Igor Tudor. Un amalgam de progrese „puțin câte puțin”, dar Fenomenul Zidane a subliniat un nume, Kenan Yildiz – care, desigur, aduce cu el speranță, promisiuni multe, dar și așteptări. “Îmi place de el”, spune Zidane, totuși se întreabă în sinea sa cât de mult mai trebuie să progreseze, căci „structurarea” echipei rămâne cheia, dar cine are răbdare în acest joc nebun al banilor și emoțiilor colective? Dar, noi să păstrăm ursitorile, nu-i așa?
