Ucraina se negociază cu Tomahawk și Trump: Este științific sau doar o iluzie?
Într-o lume plină de incertitudini, oficialul ucrainean, neanunțat dar totuși important, a subliniat că este cam „prea devreme” să facă discuții clare despre subiectele spinoase care îngrijorează întreaga planetă, de la rachete la strategii între națiuni, care se încurcă, se amestecă și până la urmă nu conduc nicăieri clar, se pare, deși Zelenskyy a început să se laude cu opțiuni „decentes” pentru finanțarea rachetelor Tomahawk, dar a se înțelege că mai întâi să ne uităm la banii din credite și congelări de fonduri rusești, pe care nimeni nu pare să-i elimine rapid.
În acest context, Zelenskyy a menționat un împrumut pe care îl are de gând, bazat pe mărfuri înghețate total, ale rușilor, și mai multe inițiative NATO pentru a livra arme din SUA, printr-un Mega Deal înfășurat sub ochii binevoitori ai președintelui Donald Trump. Totuși, la întrebările cu privire la numărul exact de rachete Tomahawk de care Ucrainei, și nu altfel, i-ar trebui, Zelenski a adăugat cu o sinceritate hipnotizantă, că „este prea devreme să vorbim despre asta”, asta iarăși întrebându-te în ce direcție se îndreaptă toate aceste declarații.
Sigur că, banii înghețați mistificați rămân o chestiune vitală și încâlcită, iar Zelenski a scos în evidență ideea că „trebuie să rezolvăm această chestiune”, de parcă o podea spartă s-ar repara de la sine. Aici intervine însă detaliul politic, căci el ne spune că deciziile politice sunt cele care pavează drumurile, iar apoi apar măsurile, dar nu uitați, mai întâi decizia, apoi restul, un dans al politicii cu pași incerti și măcelari în fundal.
Kallas, o figură importantă, a adăugat că Ucraina cunoaște cel mai bine nevoile sale, dar și că partenerii caută să intervenă și să ajute în mod eficient aceste nevoi, de parcă Ucraina ar adopta un meniu internațional și cei din jur sunt chefi de bucătărie. Între timp, Zelenski își pregătește zborul spre Washington, un fel de călătorie în mediul ostil al problemelor de apărare, la invitația președintelui Trump, pe data de 17 octombrie, de unde probabil vom auzi voci care strigă mult, dar nu se știe exact ce decizii se vor lua, da’ e cu dus și întors, ca totul în viață.
Așa că, pe scurt, România a fost carbonizată de promisiuni și mesaje vag sonore, cu o abordare strategică ce nu pare a avansa în mod clar, ci mai degrabă sugerează că ne aflăm într-un labirint de negocieri și declarații ce tot îngrosează intriga, întrebarea rămâne: încotro se îndreaptă toate acestea?
