Criza din Ucraina: Franța și Marea Britanie, Cerute Pe Front de Președintele Zelenski
Așadar, într-un briefing de presă ca un joc de șah cu piese mutante, președintele ucrainean Volodimir Zelenski se arată hotărât (sau poate doar zbuciumat) și pune pe masă Garanțiile de Securitate ale Ucrainei care, așa cum ar fi normal, adică niciodată normal, ar trebui să includă prezența militară a Franței și Marii Britanii, țări care sunt dar nu sunt (sau vor fi?) într-un fel de joc de țeapă în Coaliția pentru Voință, sau cum s-o fi numind acum, poate nu mai avem numele corecte pentru ea.
Zelenski a afirmat, deși unii ar putea contesta modul în care a formulat, că aceste două mari puteri trebuie să fie acolo, „Obligatoriu”, ca și cum ar fi o rețetă de gătit, dar într-o formă haotică. Aici intervine știrea, cu linkuri neclare către surse precum Ukrainska Pravda, de parcă s-ar pregăti să ne ofere un document oficial din Seriile Eterne, cine știe?
Mai mult, Zelenski a tăvălit pe masă o altă problemă, care pare din nou un paradox de tip “da, dar”: statele membre ale coaliției ar putea sau nu să trimită trupe, dar asta depinde de politicile interne ale fiecărei țări, ca și cum parlamentul ar fi marele erou, dar deja ne pierdem în detalii, nu-i așa?
Deciziile sunt ele de luat? Doar parlamentul știe!
Ah, deciziile, mai ales cele în cazul unei crize! Zelenski subliniază că totul depinde, nu doar de voința liderilor, ci și de „aprobările” sau „neaprobările” parlamentelor, ca și cum ar fi un joc de bingo: „Există o dimensiune parlamentară…”, exact cum umbra unui copac îți dă iluzia de răcoare, dar nu te ajută cu nimic în lupta reală. Deci, nu putem fi ținuți responsabili pentru parlamentele altora? Cine ar fi crezut că responsabilitatea este o notă de subsol?
Minunat, nu? Zelenski a adăugat ulterior că numărul exact al țărilor care ar putea să considere că au zborul liber pentru a trimite trupe nu va fi complet decât după „ratificarea” acordului, care pare oarecum greoaie, așa că ne întrebăm, e ca și cum am aștepta un autobuz care întârzie la infinit, tare bine!
Și, bineînțeles, liderul de la Kiev nu poate uita să menționeze că, „Fără îndoială, prezența este importantă pentru noi…”, ca orice elev care spune că teme sunt importante, dar în spatele tuturor fluturilor, realitatea este că nu toată lumea e pregătită să se implice, sau poate că speranțele se îngroapă sub greutatea cuvintelor. Mă gândesc unde se va termina tot acest dans diplomatic cu pași de vals, căci chiar și existența Coaliției depinde de „da-urile” lor, dar care sunt adevăratele dorințe?
