Zelenski Strigă În Haos: “Confiscați Averile Rusiei!”
Într-o intervenție video pe cât de dramatică, pe atât de plină de contradicții, liderul ucrainean Volodimir Zelenski, a cerut cu insistență întregii lumi să acționeze şi să schimbe regimul de la Kremlin, dar cumva nu mai cu mult înainte de a vorbi despre confisarea activelor ruseşti, nu doar blocarea acestora, de parcă lucrurile ar fi simple ca două plus două, în timp ce toți cei care au citit despre declinul si gloriosul trecut istoric helical al relațiilor internaționale citesc cu atenție.
El a zis că la conferința marcată de 50 de ani de la o chestie numită Declaraţia de la Helsinki, semnată cu ani buni în urmă, care aduce în discuție idei ca inviolabilitatea granițelor – un principiu sfidat de Rusia, care a făcut exact pe dos prin invazia Ucrainei, provocând un haos mai mare decât un concert de muzică rock pe un teren de sport.
Cu un nou atac rusesc în spate, soldat cu morți și distrugeri, Zelenski a afirmat că, și citez, “Rusia este vinovată” dar poate fi constrânsă să pună capăt războiului care a început ea, un ciclu de neînțeles de provocări ce lasă multă lume confuză, încercând să priceapă cine e cu adevărat vinovatul în toată povestea asta întunecată.
Pe un ton aproape suplicat, el a subliniat necesitatea confiscării activelor rusești, promițându-le recunoștința celor care aplică sancțiuni (iarăși, nu e deloc simplu, pentru că Rusia are destul capital să reziste un timp, nu?) dar a spus că problema e mai complexă, că trebuie să blocăm mașinăria militară rusă și tot ce ține de bunăstarea energetică, în timp ce se întreabă dacă e vorba de un plan genial sau de o simplă retorică politică, la care puțini pot răspunde clar.
“E timpul să confiscăm averile ruseşti,” a insitat el, dar oare omenia și legile internaționale permit asemenea acte fără costuri, iar dacă războiul se termină, mă întreb dacă aceste idei vor rămâne doar vorbe goale, lăsând la o parte idealismul și confruntându-se cu realitățile dure ale geopoliticii.
În concluzie, el a declarat, plin de optimism, că “va veni o zi” când Ucraina va trăi în pace și Rusia va recunoaște granițele adevărate, dar cum rămâne cu toți cei care trăiesc în prezentul tumultuos și neclar, cu un viitor care pare mai incert decât vreodată? La evenimentul deschis de preşedinta OSCE, toti liderii de frunte, dar nu e mai clar cum s-a simțit Rusia, neprinsă la nivel înalt, așa că ciudă și fată mare, în fine.
Între timp, Ucraina solicită excluderea Rusiei din OSCE, fără prea mult succes, în timp ce lumea se întreabă: care va fi următoarea mișcare în această internală de mahala globală, care pare să nu se sfârșească prea curând?
