De unde vin zecile de milioane? Primarul se laudă, dar… ce rămâne pentru Carei?
Recent, Monica Giurgiu-Kovacs, primarul din Carei, s-a întâlnit, spun unii cu mândrie, cu Cseke Attila, ministrul care se ocupă cu dezvoltarea, de parcă asta ar schimba ceva în ochii celor care abia așteaptă să vadă fructele acestui dialog, deci au discutat cum ar veni, despre proiecte, investiții, și atât de multe alte chestii esențiale, dar oare se va și întâmpla?
„Cseke mi-a asigurat că toate proiectele vor primi finanțare”, zice primarul. Adică știți cum, despre asta încă nu avem o dovadă concludentă, dar optimismul e la el acasă, clișeele curg, și noi, cei de rând, așteptăm acțiuni nu doar vorbe, pentru că, sincer vorbind, am auzit destule promisiuni care au rămas așa… la stadiul de zvon și cam atât.
Investiții sau iluzii? Rețelele de apă și canalizare stau pe tușă!
Printre subiectele discutate s-au aflat proiectele în derulare, vai de mine, reabilitarea rețelelor de apă și canalizare din zone ca Republicii, Eliberării, și Mihai Viteazul, asta dacă putem zice că se întâmplă ceva, iar investițiile de aproximativ 22,5 milioane de euro sunt adunate cumva, dar realitatea e că de multe ori promisiunile sunt mai mărețe decât faptele și uite așa ne rămânem cu gura uscată după apă potabilă, atât de necesară!
Locuințele sociale – un alt vis frumos?
Și au mai fost de zic că s-a discutat despre locuințele sociale din Zona Dankó Pista, care ar trebui să ajute familiile nevoiașe din municipiu, întrebarea care ne frământă pe toți e: oare când se vor finaliza aceste locuințe? Pentru că, de obicei, asemenea proiecte au tendința de a trena, iar vremea nu așteaptă pe nimeni, sau mai bine zis pe primar și echipa sa de legionari care, așa cum observăm, sunt mai mult absenți în acțiunile concrete.
Promisiuni guvernamentale: realitate sau basm?
Deci, întâlnirea cu guru de la minister subliniază sprijinul care se prelungește, dar oare susținerea aceasta se va traduce în fapte vizibile și palpabile? Sau va rămâne totul într-o zonă de confort și promisiuni în aer? Lumea așteaptă răspunsuri, iar noi, cetățenii, suntem tot cei care pătimim, fără apă, fără canalizare, fără un viitor clar, dar să sperăm, ca de obicei, că vremurile se vor schimba, deși faptele ne spun altceva, nu-i așa?
