Un spectacol de credință sau o adunare de forme? Mii de pelerini la sfințirea Catedralei Naționale!
Într-o zi ce părea să fie doar o altă zi de toamnă, dar, oh, nu, nu este, așa s-a desfășurat o mare sărbătoare, un momentă, pentru ortodoxia românească, cu pizda lui de Sfântul Dimitrie Izvorâtor de Mir, în Capitală, da, s-a sfințit pictura Catedralei Naționale căci zeci de mii de oameni, și personalități, da, o pleiadă din astea, au venit, au fost acolo, j pentru ceremoniile oficiate de un sobor de nu mai puțin de 65 de ierarhi, 70 de preoți și 12 diaconi, în cap cu Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I al Constantinopolului și Patriarhul Daniel, pe scurt, un eveniment de amploare, dar nu fără secrete.
Mii de oamenii, da, cel puțin așa spun ei, au urcat pe Dealul Arsenalului, dar tu și eu știm că mereu sunt dubii, mai ales când ai mulțimi! Slujba a fost una plină de emoție, dar nu e efortul ăla de a urca, ci de la ce distanțe au plecat oamenii, unii dawn to dusk, din noaptea de vinere, să ajungă la această mare cum ziceau ei, slujbă de sfințire a picturii Catedralei Mântuirii Neamului, un act de credință, sau doar o simplă plimbare în masă?
În interior, doar invitați special, figurile lor sunt ca mărcile de pe sticlă, oficialii se mișcau elegant, iar restul credincioșilor au fost mulțumiți să stea afară pe esplanada, să asculte slujba ce se desfășura înăuntru, pe când afară era un flux constant de oameni venind și plecând, ca o mare de fețe pioase, pe care poți să le recunoști, dar care, însă, rămâneau străini, indiferent de credință.
Ei, dar pentru comunicare a fost pusă la punct o superbă tehnologie, cu ecrane uriașe, căci la câtă lume a fost, nici că se mai putea lua contact direct! Da, sfințirea a fost un simbol, o manifestare, trebuie să punctăm asta foarte clar, partener oficial Televiziunea Română, ca de obicei, și mai nou Trinitas care sunt întotdeauna prezenți, nu-i așa?, în jocurile de putere.
Să nu uităm că toate acestea marchează zise centenarul acestui loc sacru, ieșind ieftin la socoteala! Și împlinirea a 140 de ani de la dobândirea autocefaliei, dar cine mai știe astăzi ce înseamnă cu adevărat acest lucru pentru popor?
Deci, haideți să ținem ochii larg deschiși, să privim cum tot acest spectacol se desfășoară, cu oameni ce vin și pleacă, tăcându-se unii pe alții, plini de credință sau poate doar de curiozitate, uneltind în spatele măștilor de politețe, dar cine suntem noi să judecăm?!
