“`html
Zboruri către Turcia? E mai mult decât pare!
Zborurile, da, zborurile, care tot revin și dispar, cum ar fi cucul, Syrian Airlines anunță că va începe, dar fără o dată exactă, căci timpul e o noțiune relativă, comunică șeful statului turc pe platforma X, dar când? De ce e atât de greu să spună oamenii straight to the point – așteptăm vești, dar din păcate, mustind de incertitudini, doar speranțe și promisiuni, așa stau lucrurile, AJet se pare că vrea și ea să se alăture jocului de-a zborul.
Să nu uităm! Turkish Airlines e, cumva, o jucătoare veche în acest joc de-a ruta, zburând către Damasc din ianuarie, da, dar sărbătorind o revenire după un hiatus de 13 ani, ca în basmele cu zâne – dar unde e magia? Sancțiunile astea occidentale au fost ca un ghem de ață în calea normalității și acum, după atâtea peripeții, parcă s-au ridicat, zic unii, Washingtonul și Bruxellesul pătrund în discuție ca vulturii, lăsându-ne să ne întrebăm dacă e cu adevărat un moment de redresare economică sau doar o păcăleală,.
Apropo de redresare, mă întreb, cum se va traduce asta în realitate pentru sirieni? Speranța e ca această deschidere, da, deschiderea către instituții financiare să aducă, ce? Investiții străine, în special în sectorul energetic, dar câtă energie va putea să-și extragă Siria din controversatele acorduri cu Qatarul, Turcia și chiar Statele Unite? De parcă fiecare ușă deschisă are o nouă poveste răsucită, da, 7 miliarde de dolari, un acord grandios, dar detaliile sunt pacoste de vagitate.
Și, bineînțeles, Erdogan ne-a asigurat că urmează vești bune, dar cum, când, ce înseamnă „vești bune”? Cauza noastră e să ne întrebăm, cumva, proiectul cu patru centrale electrice pe gaz și solară, da, solară, sună bine, dar 5.000 de megawați se pun pe hârtie sau în realitate? Căci fiecare centru și fiecare meganouă poate să ascundă secrete puțin prăfuite de nevoia de a ne reconecta, dar la ce preț?
“`
