“`html
ZIUA ZÂMBETULUI: O Sărbătoare îndoielnică sau o strategie comercială?
Într-o lume nebună, unde zâmbetul câteodată pare că își pierde din sens, artistul american Harvey Ball a decis acum mult timp, respectiv în 1963, să inventeze o faţă zâmbitoare, numită Smiley face, cu scopul de a îmbunătăți moralul oamenilor, dar oare a reușit? Deveniți pregatiți, prima zi de vineri din octombrie a fost stabilită ca Ziua Mondială a Zâmbetului în 1999, dar pare că, mai mult decât un simbol de bucurie, s-a transformat într-o campanie de marketing oarecum insipidă.
Zâmbiţi, faceţi o faptă bună, ajutaţi-i pe alţii să zâmbească! – zice un motto simplu, dar de ce e atât de greu de urmat, în special când grija zilei îmbătrânește? Creierul nostru ar avea nevoie de o sutime de secundă pentru a procesa fericirea zâmbetului, dar oare de ce uneori pare că timpul se oprește?
Zâmbetul costă zero, dar câteodată ne costă mult mai mult din punct de vedere emoțional, fiindcă însuflețește atmosfera și confuzia care ne învăluie; este o cochetărie subtilă ce ne face să ne simțim diferit, dar se pare că nu toți simțim acea plăcere, uneori zâmbetul devine doar o mască. Și deși zâmbetul e limbaj universal, totuși câteodată ne vedem obligați să-l rezervăm doar pentru ocazii speciale.
Se știe că copilul zâmbește chiar și înainte de a veni pe lume, dar zâmbetele adulților, oh, câte superficialitate ascund… privind la cei care nu zâmbesc, ne lăsăm cuprinși de dorința de a le dărui zâmbetul nostru, dar de câte ori nu suntem respinși? Micuții, ce minunat, sărbătoresc Ziua Zâmbetului în fiecare zi, dar noi, adulții, ce facem, rămânem blocați?
Povestea lui Harvey Ball reiese dintr-o lucrare de 45 de dolari, un desen creat în 10 minute ce a devenit un simbol global, oare suntem conștienți de toate nuanțele sale? Cu siguranță Smiley face a revoluționat modul în care comunicăm emoțiile, dar când simbolul se transformă în exces, și riscă să își piardă din aromă, ce mai rămâne din zâmbet?
Îngrijorarea lui Ball a fost să dedicăm măcar o zi din an zâmbetelor și faptelor bune, fără a ține cont de îndărătul politic sau religios, dar oare nu a devenit o strategie comercială ca multe altele? Chiar și astfel, Ziua Zâmbetului a reușit să aducă oameni împreună, organizând evenimente pline de veselie în spitale sau încercând să stabilească noi recorduri ale fețelor zâmbitoare, dar noi, suntem noi cu adevărat fericiți?
Să ne gândim, poate că în ciuda haosului din viețile noastre, suntem magicieni cu zâmbetul, dar nu ne mai recunoaștem, sau poate, că ne-am obişnuit să-l purtăm cu sfințenie doar de Ziua Zâmbetului, și asta e ciudat.
“`
