Yiyun Li: Durerea, doliu și viața după pierderi tragice
Yiyun Li, una dintre cele mai importante voci ale literaturii americane contemporane, autoare a peste 12 cărți și profesoară de scriere creativă la Universitatea Princeton, vorbește pentru Libertatea despre doliu, depresie și viața după pierderea celor doi fii ai săi, amândoi decedați prin sinucidere. O dată cu apariția în România a romanului său „Câmp de luptă blând”, tradus de Anca-Maria Pănoiu, scriitoarea de origine chineză dezvăluie detalii despre cartea inspirată de moartea fiului său Vincent, despre cele două tragedii care i-au marcat viața și despre modul în care acceptă incertitudinile privind aceste pierderi.
Inspirație din durere personală
„Câmp de luptă blând” (titlul original „Where Reasons End”), recent publicat în România de Editura Humanitas, ilustrează dialogurile imaginare dintre o mamă și fiul ei decedat. Yiyun Li afirmă pentru Libertatea că „nu există răspunsuri definitive și nici explicații definitive pentru sinucidere”. Cartea surprinde cu onestitate și emoție suferința mamei în fața unei pierderi definitive, dar și personalitatea tânărului remarcabil care și-a încheiat viața.
Romanul transmite imaginea unei mame ce-și ține strâns copilul de mână „dincolo de drumul fără întoarcere”, rememorând și imaginând discuții aprinse, argumentate cu luciditate de adolescentul Nikolai, și redeșteptând promisiuni într-un dialog fără sfârșit. Mesajul subliniat este că iubirea continuă, indiferent de alegerea sfârșitului pe care viața o face.
Sursele de inspirație vin din propria experiență de viață: Yiyun Li a scris această carte imediat după moartea fiului său cel mare, Vincent, care s-a sinucis în 2017, la vârsta de 16 ani. În 2024, la doar câteva luni distanță de această tragedie, și fiul ei cel mic a murit în același mod, la 19 ani. Această pierdere a motivat-o să scrie și volumul „Things in Nature Merely Grow” în memoria fiului său cel mic.
Ambii copii ai lui Li au ales să se arunce în fața unui tren, iar fiecare dintre cele două cărți a fost terminată în mai puțin de două luni, procesul de scriere fiind marcat de dificultăți diferite, influențate de personalitățile distincte ale celor doi băieți.
Traiectoria unei scriitoare recunoscute internațional
Yiyun Li este o figură respectată în literatura mondială, cu peste 12 cărți la activ traduse în 31 de limbi. Este laureată a Premiului Pulitzer pentru Memorii în 2026 și a fost inclusă de Time în topul celor mai influenți 100 de oameni ai anului. Cu toate acestea, Li refuză ca opera sa să fie tradusă în limba chineză, alegere influențată, probabil, de relația dificilă cu mama sa, despre care a declarat că a fost o persoană abuzivă.
Originară dintr-o familie formată dintr-un fizician și o profesoară, autoarea evită să discute extensiv despre mama sa. Aceasta reticență este o componentă importantă a alegerii sale privind traducerea cărților sale.
Soțul: singurul sprijin al suferinței
După absolvirea Universității Peking în 1996, unde a studiat biologie celulară, Yiyun Li a emigrat în Statele Unite și a început un doctorat în imunologie la Universitatea din Iowa. A renunțat la acesta pentru a intra în prestigiosul Writers’ Workshop, specializându-se în scriere creativă. Debutul literar a avut loc în 2005 cu „A Thousand Years of Good Prayers”, iar din 2017 predă scriere creativă la Universitatea Princeton.
Este căsătorită cu Dapeng Li, inginer software și singura persoană care, în viziunea ei, îi poate înțelege cu adevărat durerea. Într-un interviu acordat The New York Times, ea a declarat că nu dorește să fie „eliberată” de durerea dorului pentru copiii săi, ci vrea să o accepte ca pe o parte permanentă a vieții sale.
Chiar dacă a vorbit deschis despre tragedie și a scris eseuri pe această temă în publicații importante precum The New Yorker, Li respinge imaginea unei mame copleșite de durere și evidențiază faptul că percepția asupra propriei vieți nu se încadrează în termeni buni sau răi, fericiți sau triști, ci pur și simplu în ceea ce este.
De asemenea, ea subliniază că a refuzat să trăiască conform unui scenariu impus de așteptările sociale privind doliul, asumându-și propria manieră de a face față suferinței, fără să arate vulnerabilitatea în maniera așteptată.
Educația și personalitățile celor doi fii
După pierderea primului fiu, Yiyun Li s-a întors rapid la muncă și scris, continuând să vorbească despre iubirea pentru copiii săi și despre respectul pentru independența lor. Ea consideră că fiecare copil are propriile motive personale pentru deciziile lor finale și nu le chestionează alegerile, ci le respectă.
Vincent era un adolescent inteligent, însă înclinat spre depresie, iar chiar terapeutul său avertizase asupra riscului sinuciderii. În schimb, James, fratele său mai mic, pasionat de filozofie și studiind peste șase limbi străine, nu manifesta semne evidente de suferință, cu excepția unei note profunde privind lectura începerii zilei cu „Mitul lui Sisif” de Albert Camus, o carte ce pune problema sensului vieții și a trăirii.
În 2017, cu doar câteva luni înainte de moartea fiului său mai mare, Li publicase și volumul de memorii „Dear Friend, from My Life I Write to You in Your Life”, în care descria propriile tentative de suicid din 2012. În acest context tragic, scriitoarea a ales să nu caute răspunsuri despre posibile influențe între ea și copii sau între cei doi frați, preferând să accepte realitatea dură a vieții.
Dialog despre suferință și scris
În interviul pentru Libertatea, Yiyun Li recunoaște că a fost important pentru ea să nu întoarcă privirea de la durerea intensă a pierderii fiului său și să abordeze acest subiect cu onestitate maximă, evitând îndulcirea tragediei. Ea consideră că datoria unui scriitor este să exploreze cât mai profund și sincer suferința umană, căutând claritate în formularea gândurilor sale.
Autoarea afirmă că scrisul nu este un mijloc de terapie ori vindecare, menționând că unele răni nu se vor vindeca niciodată. Cu toate acestea, scrisul îi oferă o cale de a înțelege viața și îi cere să meargă cât mai departe cu sinceritatea și implicarea. Ea evită să cedeze prematur senzației de insuficiență, încercând să depășească limitele limbajului pentru a reda experiențele sale.
Refuzul de a ascunde durerea
Yiyun Li alege să scrie în limba engleză, exprimând libertatea pe care această opțiune i-o oferă. Despre copilăria sa petrecută în China, ea spune că a avut puține cărți și a început să citească în mod intens abia după ce a intrat în gimnaziu. Autori ruși și apoi americani și englezi au fost sursele sale de inspirație, iar decizia de a scrie în engleză a apărut după ce a emigrat în America, la peste 20 de ani.
În ceea ce privește suferința, Li afirmă că nu crede în „acoperirea părților dezordonate și dureroase ale vieții cu un văl” și că dacă un scriitor evită să privească în față părțile dificile, lumea creată va fi incompletă și deformantă. Ea consideră că este esențial să explorezi cu sinceritate și fără teama aspectele întunecate și apăsătoare ale existenței.
Relatarea sinceră a pierderii și a suferinței
În privința sinuciderii copiilor săi, Yiyun Li respinge căutarea unor explicații definitive, exprimând convingerea că toate explicațiile sunt presupuneri. Ea vorbește despre acceptarea radicală, prin care viața nu este privită în termeni binari, ci ca pe o experiență proprie. Întrebarea importantă pentru ea nu este „Ce-ar fi fost dacă?”, formulă pe care o consideră parte a ficțiunii, ci „Și acum ce urmează?”.
Metoda de creștere a copiilor săi a fost bazată pe libertate și respect pentru autonomia lor: aceștia știau că pot să-și exprime sentimentele și opiniile, iar multe decizii erau luate în urma discuțiilor comune.
Reflecții asupra depresiei și suferinței psihice
Yiyun Li vorbește despre dificultățile înțelegerii depresiei de către cei din jur, subliniind că aceasta este adesea interpretată greșit ca un defect de caracter sau lipsă de voință. Ea compară această percepție cu modul în care societatea nu etichetează negativ pacienții cu cancer pentru suferința lor.
După pierderile suferite, Li a citit numeroase memorii și jurnale, găsind în acestea puncte de referință pentru propriile experiențe. Cartea „A Grief Observed” de C. S. Lewis a fost una fundamentală pentru ea, pasajele sale rămânându-i alături de-a lungul timpului.
Scrisul ca obligație și formă de existență
În fața întrebării despre exprimarea publică a durerii, autoarea spune că echilibrul este dat de respingerea influenței reacțiilor cititorilor asupra procesului său creativ. Scopul său rămâne calitatea cărților, iar receptarea acestora de către public este variabilă și nepredictibilă.
Despre cei doi fii, Vincent și James, îi descrie ca pe „doi băieți extraordinari”, fiecare cu dificultățile sale individuale. Vincent era artistic și sociabil, iar James mai rezervat și filosofic. Cu toate diferențele, între ei exista o legătură profundă, marcată de respect și umor mutual.
La întrebarea ce îi face pe ea să meargă înainte, Yiyun Li recunoaște că încă are încredere în puterea scrisului și a lecturii și că în fața durerii, timpul concret este esențial: „trebuie să treci de la o zi la alta, să rămâi activ fizic și implicat intelectual”.
