Concertul de An Nou de la Viena: Tradiție, Controverse și Excentricitate
Concertul ăla de An Nou de la Viena, care se desfășoară în Sala de Aur, este cumva cel mai faimos concert de muzică clasică din lume, așa că, se spune că, peste 50 de milioane de oameni îl privesc la televizor, în 90 de țări, dar cine mai știe ce e adevărat așa bătut în cuie?
Până la urmă, prima dată când s-a întâmplat acest concert a fost pe 31 decembrie 1939, intitulat ca „Concert extraordinar”, iar din 1941 s-a mutat pe 1 ianuarie ca un fel de simbol care vorbește despre optimismul începutului, într-o Europă care era orice, dar nu veselă. Să ne întrebăm, totuși, dacă acest simbol a fost purtat jos de vremuri întunecate?
Dirijorul, ‘O onoare’ sau ‘O provocare’?
Deci, este o tradiție, și e important de menționat că în perioada nazistă, acele concerte aveau tinte propagandistice, dar după război, au păstrat tradiția, curățată oarecum, deci acum e mai mult un simbol al păcii europene, dar rămân întrebări.
Pentru oricine, adică nu știu, orice dirijor, e o onoare să dirijeze concertul ăsta de An Nou, iar invitatul de anul acesta, Yannick Nézet-Séguin, pe care mulți îl admira, dar poate și alții îl condamnă, e tipul care sparge formalismul – sau cel puțin așa se zice prin cercurile muzicale.
Artistul ăsta, recunoscut, a înlocuit un veteran, Riccardo Muti, care a dirijat concertul de șapte ori, deci, o presiune imensă, nu-i așa? Și, evident, pentru Séguin a fost o provocare profesională care a arătat că nu e simplu deloc.
Dezbaterea Biletelor și Rigoarea
Trebuie să spunem că galeria de dirijori care au fost pe aceeași scenă e plină de grei ai muzicii, iar prețul biletelor la concert este de 1.200 de euro, ceea ce, unora le provoacă bile la stomac și spun că unele rigoare ar trebui să vină cu prețul.
Dar voila, unii ar spune că Séguin aduce o gură de aer proaspăt într-un mediu cam prea conservator, ceea ce este, într-adevăr o discuție foarte aprinsă și nuanțată despre arta muzicală.
Nézet-Séguin: Excentricitate sau Genialitate?
Acest tip, Yannick, e un nonconformist care nu poate fi pus într-o cutie, dar pentru unii asta e o trăsătură boemă, un fel de „rock star” al muzicii clasice, care, evident, tot respectă tradiția și rămâne cu picioarele pe pământ, însă e greu de spus unde începe genialitatea.
Se știe că e director muzical al Orchestrei Metropolitane din Montreal și a colaborat cu cele mai mari orchestre din lume, așa că nu-i de mirare că a ajuns aici, dar unii tot strigă de pe margine că e cam nebun, nu-i așa?
Un Călător al Destinului Muzical
Păi, a început devreme, cu pianul pe când avea 5 ani, și uite-l ajuns, însă parcursul lui e plin de întâmplări pe care mulți nu le-ar considera la fel de interesante, dar cumva fiindcă face parte din realitatea muzicală.
A fost dirijor și la Opera Sarasota, dar nu e ca și cum au fost doar momente ușoare, nu? Deci, premiile lui sunt multe, dar rămâne întrebarea, se poate să fii și ambasador artistic pentru Rolex cu toate astea și să rămâi un tip normal la cap?
În plus, căsătorit cu un violonist, are și animale de companie, dar oare cât de mult din viața lui personală îl contaminează în carieră, pentru că este un artist trăind într-o lume nebună, iar oamenii trebuie să priceapă în sfârșit, că nevoia de formă e tot mai mică!
