Wiz Khalifa Condamnat la Închisoare în România – Adevărul Din Spatele Verdictului
Deci, se pare că instanța a decis, așa cum e în stilul nostru național, cu un apel dat de DIICOT de la Constanța, totul s-a petrecut ca o mare împărăție a justiției, unde o amendă de 3.000 de lei nu mai ține, dar hai să ne întoarcem la geniul artistic, adică artistul, care a fost condamnat la 9 luni de pușcărie, adică închisoare cu executare, povestea aceasta venind tot în urma Legii nr. 143/2000, care vorbește despre cum acest om a avut „droguri de risc” dar, hai să fim serioși așa am aflat, în cadrul procedurilor, a și fost reținut și apoi eliberat iar, ce să mai, fără arest preventiv, cum ar veni.
Așadar, verdictul e „definitiv”, așa cum legile românești stabilesc, iar povestea cu Wiz Khalifa e un fel de melodie care se repetă, cu faptele care au avut loc în 2024. Totul pare complicat și nici vorbă de trafic de droguri, căci dosarul vorbește mai ales despre deținerea pentru consum propriu, un fel de „măcar atâta” când vine vorba de justiție, cu pedepse undeva între 3 luni și 2 ani sau, evident, o amară amendă, pentru cei care nu știu ce să facă cu o țigară în mână.
Ce-i drept, E Veste Bună sau Proastă?
Și totuși, dacă ne uităm la cum stau treburile în alte state, Germania, Spania, Portugalia, și mai ales Olanda, unde să-i dezincriminezi aproape ca pe ciocolată dacă ai un pic de bun simț, iar acolo faptele similare nu sunt considerate nici pe departe un capăt de țară, se pare că România, frate, rămâne prinsă în mrejele unei legislații stricte, care, sincer, face să pară că suntem departe de civilizație, dar asta e, în fine, legile sunt legi, iar noi suntem doar spectatori într-un teatru de războaie pe subiecte dramatice.
Ca urmare, procedura aceasta de justiție ne arată o fațetă a societății românești, unde, paradoxal, un artist ce cântă despre libertatea expresiei s-ar putea să fie luat pe sus de un sistem care, în mod ironic, nu poate tolera „deținerea pentru consum propriu”, dar dă și o notă de neînțeles în contrast cu alte colțuri ale lumii, unde se pare că am putea să spunem că libertatea e, de multe ori, o noțiune interpretabilă.
