AfD: Revoltă Estică împotriva Neglijentei și Elitismului Vestic
Voturile masive din fosta Republică Democrată Germană (RDG) pentru Alternativea pentru Germania (AfD) nu sunt surprinzătoare, ci sunt rezultatul unui complex amalgam de factori istorici, economisi și psihologici. Est-germanii se simt neglijati si AfD stie cum sa valorifica aceasta frustrari.
După căderea Zidului Berlinului, est-germani au sperat ca vor deveni parte din “miracolul economic” al Germaniei de Vest. Totusi, anii ’90 au adus o dezindustrializare severa, un șomaj masiv și un exod considerabil a tinerilor spre vest. Este-germanii au fost sursa a umilinței si marginalizării, care persista chiar în prezent.
Germania de Est a beneficiat de investiții miliarde de euro, dar diferențele economice dintre est și vest continuă sa existe. Salariile rămân mai mici iar percepția este că “vestul decide, estul executa”. AfD simbolizează o revoltă împotriva establishment-ului occidental.
Mulți est-germani, în special cei în vârstă, privesc cu nostalgie la RDG. Acolo, era dictatură, dar exista un sistem social care garanteaza locuri de muncă și un sentiment de comunitate. Când o politica vest-germană le spune că sunt recunoscitori pentru reunificare, acest lucru este perceput ca aroganță. AfD știe să speculeze această nemulțumire.
Scepticismul față de migrație și multiculturalism este semnificativ în est-germania comparat cu vestul, unde exista o istorie lungă a migrației. AfD exploatează această temerica, sugerând că elitele sacrifică siguranța germanilor pentru binele străinilor.
În fosta RDG, UE este privită cu scepticism pentru că mulți consideră reglementările de la Bruxelles favorizează marile economii și corporatismul occidental. AfD se prezintă ca singurul partid suveranist.
Die Linke (partidul stângă-radical) s-a dizolvat în conflicte interne, concentrându-se pe teme progresiste si neglijând votantul muncitor alb. Acesta a migrat spre AfD care oferă un discurs populist anti-elite și anti-migrație.
