Vopsirea ouălor de Înălțare: Tradiții și obiceiuri la sărbătoarea Înălțării Domnului în România
În fiecare an, la 40 de zile de la Învierea lui Iisus Hristos, credincioșii ortodocși din România sărbătoresc Înălțarea Domnului. În 2024, această sărbătoare importantă este prăznuită pe data de 13 iunie. Acest moment marchează ultima zi din an în care tradițional se vopsesc și se împart ouă roșii, simbol al vieții și învierii.
Unul dintre obiceiurile specific acestei sărbători este lovirea ușoară cu leuștean, o plantă cu puternice conotații de vindecare în credința populară. Se crede că această practică aduce sănătate și protecție atât oamenilor, care se lovesc cu leuștean pentru a fi feriți de boli, cât și animalelor, care sunt bătute cu această plantă pentru a fi sănătoase și a prospera. Leușteanul este plasat și la ferestre spre a asigura siguranța locuinței și a locuitorilor ei.
Tradiții și gesturi speciale de Înălțare
În ziua Înălțării Domnului, credincioșii își salută semenii cu expresia “Hristos s-a înălțat!”, iar aceștia răspund cu “Adevărat s-a înălțat!”. Este un moment de armonie și păstrare a liniștii, evitându-se orice dispută sau conflicte. Gospodinele pregătesc bucate tradiționale și oferă de pomană mâncare pentru sufletele celor plecați, precum pâine caldă, pască, plăcinte, brânză, ceapă verde și rachiu. În conformitate cu tradiția, cerurile sunt deschise până în ziua Înălțării, iar sufletele celor decedați care au revenit acasă de Paști se întorc acum în Rai, ducând cu ele darurile oferite de cei vii.
Un alt obicei fascinant este legat de purtarea frunzelor de nuc la brâu, deoarece se spune că Iisus Hristos ar fi avut astfel de frunze în momentul în care a fost înălțat la ceruri. De asemenea, se practică tăierea unui smoc de păr din vârful cozilor animalelor și îngroparea acestuia într-un furnicar, cu scopul de a asigura sănătatea animalelor și a le îmbunătăți fertilitatea. Gospodarii sfințesc în această zi plantele medicinale pe care le vor folosi pe tot parcursul anului, credința populară susținând că acestea sunt mai eficiente și puternice dacă sunt sfințite în această zi specială.
Ispas – personajul legendelor de Înălțare
În folclorul românesc, Înălțarea Domnului este uneori denumită și Ispas, un personaj legendar care ar fi fost martor la momentul înălțării lui Iisus. Se spune că Ispas, un cioban cu inimă bună, a asistat la acest eveniment sacru și i-a vestit apoi pe ceilalți despre minunea pe care o văzuse. Legenda acestui personaj a adus un aport semnificativ la tradițiile și obiceiurile întâlnite în cadrul sărbătorii Înălțării, adăugându-le un element al folclorului popular.
Astfel, Înălțarea Domnului reprezintă mai mult decât o sărbătoare religioasă; ea este o zi plină de semnificații profunde în tradiția ortodoxă românească. O zi de comemorare, reflectare și unitate, marcată de numeroase practici și obiceiuri. De la vopsirea ouălor în roșu, simbol al sângelui lui Hristos, până la gesturi precum purtarea frunzelor de nuc sau sfințirea plantelor medicinale, fiecare tradiție aduce un plus de semnificație și spiritualitate acestei zile speciale.
Credincioșii se adună în biserică sau în jurul maselor tradiționale, păstrând astfel vie tradiția moștenită și aducând un tribut celor care au părăsit această lume și care sunt cinstiți în această zi deosebită.
