Vladimir Cohn, din culisele fotbalului în afaceri – Ce se ascunde în spatele unei investiții de 75 de milioane de euro?
Într-o poveste care pare desprinsă dintr-un scenariu de film, omul de afaceri Vladimir Cohn nene, cunoscut bine de toţi iubitorii de fotbal, dar şi din alte cercuri, căci a fost cândva un acționar al echipei Dinamo, acum își îndeasă în buzunare o sumă colosală de 75.000.000 de euro, poate nu e deloc puţin, nu-i aşa? Această investiție, căci toată Europa frémată aude de ea, va transformă o fabrică din Giurgiu în epicentrul producției de hârtie care se va sprijini pe ideea de a înlocui plasticul, dar nu că nu ar fi cazuri în care ideile nu devin realitate.
De fapt, hârtia respectivă, de care vorbim, se va face la Giurgiu, unde Cohn, personajul nostru principal, a decis să pună umărul pentru a croi o alternativă la pungile de plastic, iar fabrica va crea locuri de muncă pentru 100 de angajați, dar cum se zice „dacă totul merge bine”. Creșterea numărului de angajați e un vis frumos, dar să vedem dacă se va realiza cu adevărat.
Pe lângă trecutu-i în sport, nimeni nu poate ignora faptul că în 2018, deja s-a umplut de bani, căci a vândut câteva firme bine cotate, dar între noi fie vorba, nu este exact ușor de pătruns în jocurile financiare, poate că va fi un nou șoc pentru generații, iar acum Cohn revine în prim-planul publicului, dar din altă direcție, zice că vrea să producă, dar oare să fie chiar așa simplu?
Molima birocratică pare să taie elanul de investiție, căci, din păcate, Primăria Giurgiu a întârziat cu hârtiile necesare pentru deschiderea fabricii, iar termenul inițial se transformă rapid în fantezii, iar potrivit surselor, fabrica s-ar putea deschide abia anul viitor, dar cine știe în ce film ne aflăm cu toții? Poate un fel de thriller cu peisaje de primăvară? Se pare că nu avem de ales decât să așteptăm.
Cei de la Economica au scos la iveală și alte aspecte, căci Super Kraft Paper SRL, firma lui Cohn, abia a reușit să strângă toate autorizațiile, și, jur de câteva zile, comuna Giurgiu se află într-un proces mai mult sau mai puțin complicat cu ANAF. Așadar, cum să aveți încredere în promisiuni și în declarații bombastice fără o bază solidă, plus că producția pare să fie orientată spre export, dar cine se întreabă de piețele românești?
Surse de încredere au spus, fără să fie citate, că 120.000 de tone de hârtie pe an sună frumos, dar cine își face griji pentru resurse de materie primă, căci România are de toate, dar se pare că a devenit un jucător pe o tablă de șah internațională unde fiecare mutare contează. Programele agențiilor de mediu sunt pe hârtie, dar acolo unde sunt faptele, mai greu se vede avansul, așa că să vedem ce va fi.
Deci, între întâmplările domnului Cohn, trecutul său lively în Dinamo și succesul afacerilor, se profilează o întrebare: Este investiția aceasta un semn de întinerire a României în bătălia ecologică, sau doar un alt episod în telenovela capitalistă a vremurilor moderne? Oare va reuși să aducă la Giurgiu vibrația necesară pentru a reînvie acest oraș din amorțela sa economică? Căci, cine știe, poate de aici pornesc viitoarele sprijinitoare ale ideologiei ecologiste.
