Visul umed al FRF, 22 de cluburi în Liga 2, curmat tocmai de vasalul Sarcină. Ce “Viitorul”!? Mutant la origini în Vâlcea, clonă a Pandurilor în Gorj, lasă şchioapă în 21 “Marea performanţă începe aici!” Cântecul de lebădă, cu 31 de faţă în tribună

Un capitol prea lung din fotbalul românesc s-a încheiat săptămâna aceasta, când, odată cu falimentul clonei şi nu a urmaşei în Gorj a Pandurilor Lignitul – club din Târgu Jiu pe podiumul Ligii 1 în deceniul trecut, “lanterna roşie” a Ligii a II-a s-a stins şi a dispărut din cadru deja după 9 etape, lăsând campionatul şchiop, într-un număr impar de grupări, 21.

Nici măcar mijlocul turului pe post de sezon regulat n-a fost prins de “albaştrii” antrenaţi de timişoreanul Călin Cojocaru, cu toţii captivi prăbuşirii în gol a clubului doar cu numele “Viitorul”, prefix adăugat clasicului Pandurii cu care n-avea vreo legătură, doar clonându-l astfel.

De fapt, codaşa a apucat numai 8 meciuri în noul campionat, iar doar în primul a evitat eşecul, 0-0 pe terenul nou-promovatei FC Bihor, după care a mai marcat strict un gol pe alte terenuri, în înfrângerea cu 3-1 de la Slatina, dar s-a ales în schimb cu un 7-0 la Metaloglobus, fără a fi organizat jocurile acasă pe gazonul din localitatea de reşedinţă din denumire, Târgu Jiu, ci în Mehedinţiul vecin, la Dunăre, unde a cedat pe rând lui Csikszereda, cu 1-4, Concordia (0-2), Corvinul (1-3) şi cel mai recent Chindiei, cu 0-3.

Ultimă apariţie a defunctei, la 28 septembrie, la Drobeta Turnu Severin cu târgoviştenii conducând deja la pauză cu 0-2.

După care “lanterna roşie” în vrie nici nu s-a mai prezentat în etapa a IX-a la Cisnădie iar pauza “ferestrei competiţionale” i-a adus sfârşitul, căzută pe geam. 

 Cu repercusiuni imediate. 

Căci astfel Liga a II-a, dorită a fi de FRF, ca vis fierbinte şi umed al federalilor, cu 22 de cluburi la relansarea sa în serie unică în 2016, când însă încercarea eşua, a rămas şchioapă tocmai când le era lumea mai dragă, după mărirea numerică în vară a formatului competiţional la surâzătorul 22.

În consecinţă, a doua tentativă a dat şi-aceasta greş, deja după 9 etape, trădarea venind din partea unui vasal, Sarcină.

Încât, lăsată şchioapă în 21 încă înaintea mijlocului turului, “Marea performanţă începe aici!” sună şi mai spart, doar un biet slogan federal. 

Consecinţele negative ale imparităţii având ramificaţii.

În sensul că, pe rând, câte o echipă va sta etapă de etapă pe tuşă, iar după ce a păţit-o CSC 1599 Şelimbăr în runda a IX-a, îi vine acum rândul, sâmbătă, nou-promovatei din Ungheni, de parcă nu era de-ajuns că mureşenii şi fuseseră amânaţi în etapa a II-a, pe când ar fi jucat primul lor meci considerat “acasă” în Liga a II-a, amânare pe considerente ţinând de Corvinul.

Şi tot aşa, runda viitoare urmând a rămâne pe margine o altă nou-promovată, din Afumaţi, rândul dumbrăviţenilor venindu-le la 1 martie 2025, în antepenultima etapă a sezonului regulat, pe când ar fi avut de jucat în deplasare la Dunăre, la ceea ce ar fi fost a doua lor apariţie de anul viitor, pe care-l vor aborda la Pădurea Verde cu Ceahlăul. 

Dar pe de altă parte CSC Dumbrăviţa chiar poate răsufla uşurată că nu mai are de călătorit în Mehedinţi, nu de alta dar era cam păţită cu complicaţiile induse de riscurile de a întâlni în pregătirile de vară trupa lui Sarcină, imprevizibilă organizatoric. 

Competitivitatea Ligii a II-a fiind implicit afectată nu doar de rămânerea câte unei echipe pe tuşă rundă de rundă, dar şi de faptul că, dat fiind sistemul de desfăşurare strâmb croit de FRF, în baza căruia unele cluburi se alegeau cu 10 meciuri acasă şi 11 în deplasare în sezonul regulat, iar altele cu 11 pe teren propriu şi 10 “afară”, de-acum discrepanţele, prin dispariţia celor din sud-vest, pot fi şi mai clare.

Ceea ce nu serveşte credibilităţii cadrului competiţional, oricum cu deficienţe din start.   

De parcă n-ar fi de-ajuns cele 3 “ferestre competiţionale” din sezonul de toamnă, lună de lună, continuitatea prin jocuri va fi şi mai ştirbită dat fiind radierea din program a întâlnirilor cu defuncta din Gorj, cu cortul la Dunăre.

Astfel încât un mare rateu a rezultat şi-n privinţa preconizatelor 3 apariţii în plus pentru majoritatea cluburilor – cele care aveau a sfârşi în play-out, trei în plus preconizate prin trecerea la compoziţia cu 22 de grupări.

Ar fi fost vorba de două meciuri suplimentare în sezonul regulat şi încă unul în play-out, fază a grupei a II-a valorice prevăzută în ediţiile noului deceniu cu câte 6 partide pentru fiecare echipă, 7 în noua stagiune.

Însă unul dintre acele jocuri din sezonul regulat a ieşit din schemă, iar pentru unele formaţii şi cel suplimentar în play-out.

Căci FRF va fi nevoită a forma seriile grupei a II-a valorice în componenţe inegale numeric, una cu 8 cluburi, cealaltă cu doar 7, şapte precum existaseră şi-n ediţiile precedente, cu câte 20 de echipe la start. 

Ce mai tragicomedie!

Iar totul ca urmare a largheţii federale de a integra cât mai prielnic în schemă fosta divizionară “D” vâlceană ACS Şirineasa, promovată la baraj în Liga 3 în iunie 2016, graţie unui 4-1 acasă în manşa I cu ACS Tractorul Cetate, insuficient învingătoare cu 3-1 în retur.

Doar pe 13 în sezonul de debut în fostul “C”, într-o serie adjudecată de SCM Piteşti într-un an în care promovau în Liga 2 de exemplu Hermannstadt, Metaloglobus ori Ripensia, gruparea vâlceană era apoi nu doar mutată peste vara lui 2017 din Seria 4 în Seria 3, drept indiciu clar al intenţiilor federale, ci şi elevată de pe propria arenă “Comunală”, din localitatea de reşedinţă, Şirineasa, pe “Petre Libardi” din Petroşani, unde Jiul primea cândva toată floarea fotbalului românesc.

Iar ACS Şirineasa a început să atragă priviri spre Valea Jiului, unde se lansa cu un 3-0 în august 2017 în dauna “satelitului” lui Hermannstadt, prim pas spre câştigarea seriei sud-vestice a Ligii 3, şchioapă şi aceea pe parcurs, iar la final cu 13 cluburi. De nouă puncte fiind avansul cu care promova vâlceana la origini strămutată în judeţul vecin, Hunedoara, 9 puncte avans faţă de trupa Reşiţei.

Concesivă şi plină de îngăduinţă şi în continuare faţă de ceea ce devenise deja un mutant la origini din Vâlcea dar implantat în Valea Jiului, FRF adopta în vara lui 2018 la premiera la startul ei în Liga a II-a o trupă care-şi ascunsese deja urmele identitare, metamorfozată în ACS Energeticianul, “acasă” tot la Petroşani, şi încă cum!, pe locul I după apariţia inaugurală de la 4 august cu nimeni alta decât… CS Luceafărul Oradea. 

Existând tot soiul de iţe şi ramificaţii în “caietul de sarcini” pe axa Valea Jiului – Bihor, încât vara următoare, a anului 2019, deşi finele campionatului Ligii 2 găsise “Energeticianul” naufragiat pe 16 cu destinaţia Liga 3 – ca retrogradare la loc după numai un sezon, pe când bihoreanul Luceafărul încheia comod pe 8, în prima jumătate ierarhică, a adus şi mai marea lovitură a dispariţiei din cadrul scenei secunde a clubului din Ţara Crişurilor, pe când urmele fostei ACS Şirineasa erau şi mai mult camuflate, disipându-se până şi ACS Energeticianul, devenit aşa-zis… ACS Viitorul Pandurii Târgu Jiu.  

Ce “Viitorul”!?

Un mutant la origini din Şirineasa Vâlcei, implantat iniţial “în Vale” şi preschimbat în… Energeticianul, după care insinuat subtil spre… Târgu Jiu prin stingerea Luceafărului de pe locul 8 şi alipirea prefixului Viitorul clasicei denumiri a Pandurilor, care încă mai subzista cu terminaţia Lignitul în Liga 2, într-adevăr pe Jiu, drept continuator al ex-“bronzului” naţional în Liga 1 din deceniul trecut, cu Iordănescu jr. la cârmă.

La derută şi la confuzie, în paralel din 2019 în Liga 2, încă un aşa-zis Pandurii pe lângă Pandurii Lignitul în Gorj. Dar clona îşi începea apariţiile taman la… Drobeta Turnu Severin, 2-1 în august cu Sportul Snagov, un întreg carusel de-a lungul lanţului slăbiciunilor.

Totul cu accept federal. FRF a tot dat din cap şi încuviinţat a aprobare. 

Încuviinţa docil şi ploconit şi aşa-zisele “măsuri”, încât martie 2020, la lansarea pLandemiei “sperietoare” Stupid-19 găsea clona pe locul 10 la scurtcircuitarea competiţiilor, pe când fosta medaliată naţională din Târgu Jiu îşi lingea rănile pe locul 20.

Şi le mai lingea încă un sezon, acela cu destinaţia Liga a III-a, încât un arzător vis umed şi fierbinte, ca însăşi clona să rămână singura pe firmament pe Jiu, adulmecând noul “Municipal”, se întrupa într-adevăr în vara lui 2021. Cu tot concursul şi sprijinul federal peste ani. Propte peste propte, dispuse cu ochii închişi. 

Şi pentru ce!?

Pentru ca FRF, în numele fotbalului din Liga 2, să lase şchioapă “Marea performanţă începe aici!” taman când abia îşi atinsese propriul vis umed şi fierbinte al balonării spre obezitate a întrecerii la 22 de cluburi!? 

Vis spulberat de falimentul autumnal din caietul de sarcini cu atâtea dispoziţii într-un timp atât de scurt, dispoziţii mai întâi înspre Vâlcea, apoi spre Valea Jiului şi Bihor. 

Atâta şerpuire ca printre meandre, de parcă fotbalul românesc ar fi fost o mlaştină şi nu altceva, cu FRF practicând braconajul de dragul iluziei viitorului.

“Viitorul” n-a existat în înscrisurile din toţi aceşti ani în Sporttim, fiind altfel identificat dar în nici un caz astfel pomenit, pentru că pur şi simplu nu exista nici un viitor la ceea ce s-a pus la cale cu acceptul FRF, pe un traseu aidoma pişatului boului, din aproape-n aproape spre Târgu Jiu, mai întâi din Vâlcea spre “Vale”, cu tot cu stingerea pe parcurs a Luceafărului de pe boltă.

Şi era vorba despre Luceafărul ocupant al locului 8 la finele campionatului, Liga 2 pierzând atunci peste vară o trupă de prima jumătate a clasamentului.

Iar tot aşa a fost devalorizată Liga 2, prin hemoragia unor cluburi cu clasări superioare, că era vorba despre cel din Afumaţi ori Braşov, că era vorba de Luceafărul.

Până s-a ajuns, pe fondul devalorizării prin nivelare în jos, la… “Marea performanţă începe aici!”

Şi la inevitabil.

Produs în plin campionat, în detrimentul întregii competiţii. 

Cântecul de lebădă auzindu-se în septembrie la Dunăre, în faţa a 31 de privitori pe “Municipal”, 0-3 cu Chindia, în faţa căreia rămaşi să scoată castanele din foc fiind “la înaintare” nişte inocenţi, Lupescu, căpitanul de 18 ani Croitoru, Camara, Gakou, Godja (90 plus 2, Răducanu), Geană, Pefoura Okom, Andreaş, Vulpe (74, Lupulescu), Cîniparu (46, Akugbe) şi Moisie. Cu destui “stranieri”, iar şi alţii între rezerve, Gavric ori Dasic.

Punct final unui chin absurd, unei aberaţii nefireşti prin metamorfozările cameleonice peste ani pe seama unei biete divizionare “D” vâlcene.

Iar totul cu concursul încuviinţării din partea FRF. 

Care o fi învăţat oare ceva din scandalosul şi ruşinosul capitol? Greu de crezut. 

A radiat rezultatele înregistrate în primele 9 etape ale Ligii a II-a împotriva clonei în descompunere, fost mutant prin sud-vestul naţional, iar astfel, culmea ironiei, taman un club din… Bihor s-a ales cu un singur punct anulat, celelalte cu câte 3. Cu menţiunea că în runda a noua sibienii nici nu şi le mai adjudecau pe teren în dauna clonei, ci la “masa verde”, prin neprezentarea codaşei ca penultim pas al ieşirii din scenă.

Amin. 

Continuarea, în ritm şchiopătat. Cu câte 10 meciuri pe etapă, nu 11.

Dumbrăviţenii legându-şi premiera victoriei la debutul în Liga 2, din august 2022, de depăşirea tocmai clonei pe “Municipalul” din Târgu Jiu, dispărută puţin peste 2 ani.    

Clasamentul actualizat, pe coloana rezultatelor şi programului viitor.