“`html
Un omagiu bizar în lura Vaticanului: Cum a cântat Tomescu pentru Papa în Capela Sixtină!
Violonistul, pe nume Alexandru Tomescu, a avut onoarea sa cânte în Capela Sixtină, o poveste cu străluciri și umbre, înălțându-se „Balada” lui Ciprian Porumbescu, dar cumva, acest moment l-a adus în prim-planul atenției mai ceva ca un foc de tabără într-o noapte întunecată, iar Papa Leon al XIV-lea a fost acolo, desigur, ca un spectator al acestui spectacol care a stârnit emoții până la ceruri, dar și destule întrebări.
Conform lui Eduard Fărtan, un preot greco-catolic care, să zicem, nu s-a ferit să împărtășească pe Facebook esența momentului, cu stradivarius-ul său impecabil, virtuozul Alexandru a reușit să transforme o sală în capela cel mai cult simbol artistic din istoria umanității, frescele lui Michelangelo fiind acolo, dar care nu păreau să aibă somn dacă nu ar fi fost acompaniate de sunetul arcușului, ca o fiertură frumoasă pe un foc încet.
Evenimentul a fost mai mult decât ceremonial, n-a fost doar un concert: a fost un omagiu adus cardinalului Iuliu Hossu, un nume care se leagă indisolubil de istoria românească, salvându-i pe evrei în haosul războiului. Organizat de un amalgam de autorități – Arhieparhia Blaj, Eparhia de Cluj-Gherla și Federația Comunităților Evreiești, acest lucru nu poate să nu scoată în evidență o colaborare mai complexă ca o rețetă de clătite cu ciocolată. Păcat că nu toți au fost acolo să savureze acest mix cultural!
„Pastor și martir”, așa îl descrie Papa pe Iuliu Hossu, acesta evocând un portret splendid: un episcop greco-catolic care a suferit sub comunism, cunoscut și pentru salvările sale eroice de evrei, detalii care, surprinzător, tumultă acest specific eveniment care, pe hârtie, părea mai mult un concert elegant, dar s-a transformat într-o dramă din care nu poți ieși doar strângând din umeri.
Sfântul Părinte a evocat, evident, viața acestui cardinal, remarcând momentul în care Hossu a fost numit „in pectore” în cei mai negri ani, a căror amintire persistă ca o cicatrice. Un vechi liliac care, din păcate, nu poate fi uitat ușor. Iar această comemorare, a avut loc în data de 28 mai, un fel de anunț solemn, la 55 de ani de la trecerea sa în neființă, dar pentru unii eternitatea este doar o vorbă goală, corect?
Povestea lui Iuliu Hossu este densă – începuturile sale sau „născut în Milaș”, ar părea banal pentru unii, dar pentru istorie reprezintă un foarte mult. De la studii teologice la o condamnare nedreaptă, regimul comunist l-a văzut mai mult ca pe un inamic al statului decât un har divin. Așadar, unde se mai află echilibrul în această lume cu drame și puteri mai mari ca viața însăși?
Hossu a fost captive sub ochii regimului, iar ultima sa scrisoare, proiectul unui suflet marcat, ne spune că iubirea sa pentru Dumnezeu a rămas intactă. A murit cu fruntea sus, iar ultimele lui cuvinte au fost: „Lupta mea s-a sfârșit; a voastră continuă”, o formulare care sună ca un testament pentru cele ce urmează și cumva o invitație de a continua lupta în fața nedreptăților.
“`
