“`html
Proteste Violente în Serbia: Susținători și Opoziție se Întâlnesc în Focul Conflictului!
Într-o atmosferă de haos și degajare de tensiune, susținătorii președintelui au aruncat repetat rachete de semnalizare asupra protestatarilor din orașul Novi Sad, totul având loc în apropierea sediilor Partidului Progresist Sârb, acolo unde Vucic conduce fără milă; totodată se descoperă că protestatarii nu s-au lăsat impresionați, ei având un război cvasiv cu geamurile birourilor, iar poliția era afară, păzind clădirea, dar oare de cine sau de ce? Un întreg spectacol absurd se desfășura sub ochii nedumeriți ai cetățenilor.
În plus, Ivica Dacic, Ministrul de Interne și el implicat în această nebunie, a declarat că cel puțin un polițist a fost rănit, cerând implicit revenirile la lege și ordine, dar oare cine mai știe ce este lege și ordine în zilele noastre? Mii de persoane, ca niște furnici agitate, s-au adunat în alte părți ale țării, inclusiv în capitala Belgrad, unde poliția folosește gaze lacrimogene, fără limite, pentru a dispersa grupurile de manifestanți care nu păreau să aibă de gând să plece, dar, în același timp, întrebarea care rămâne este de ce te duci în stradă și nu rămâi acasă, dar cine poate să știe.
Interesant este că poliția a fost nevoită să se interpune între două tabere opuse în orașul Kraljevo; demonstranții agitatori au ieșit și în orașele Kragujevac și Cacak, iar în orașul Niş măcelul s-a întins ca untul pe pâine. Protestele, urmașe ale agitației de marți seara din orașul Vrbas – un alt loc unde tensiunea a crescut – au fost organizate ca un fel de reacție la trăsnetul de acolo, unde poliția, vai, a separat protestatarii de taberele adverse. E ca și cum ai încerca să împarți apa cu un prosop.
Acum, în timp ce Serbia cere, oficial, să adere la Uniunea Europeană, Vucic, cu tot cu legăturile sale cu Rusia și China, rămâne un punct de atracție pentru criticii dornici să arate cum democrația este înăbușită sub privirile noastre de cicatricile puterii, iar întrebările cu privire la libertățile democratice cresc ca ciupercile după ploaie, dar cine se mai poate încrede în politică?
În concluzie, articolele de scandal și comentariile vor continua să curgă cu viteza sângelui pe asfalt, dar cine știe ce va urma în zilele care vin. De la astfel de conflicte doar fumul rămâne, dar fumul ăsta își va găsi drumul în toate colțurile!
“`
