“`html
Violența Rasială Înflorește în Irlanda de Nord: Un Război Tăcut între Comunități
Într-o atmosferă tensionată, unde violența rasială a erupt cu o forță de nedescris, Irlanda de Nord se află la răscruce, peste 14 familii de imigranți fiind nevoite să-și abandonete locuințele, de prin Ballymena, primește refugii de urgență în locuri nespecificate, iar Politico relatează că situația devine tot mai alarmantă pentru acești oameni copleșiți de teama violenței.
Irlanda de Nord, cunoscută ca fiind cel mai puțin diversă etnic din UK, se lovește de provocări cu un vechi renume de intimidare și violență rasială care nu pot fi ignorate iar după acea încheiere a conflictului cunoscut sub numele de „The Troubles”, nevoia de integrare a imigranților din afara Marii Britanii a crescut de la nimic la 6,5%, dar oare a meritat?
Nou-veniții din diverse colțuri ale Europei de Est, Asia și Africa își întemeiază viață în cele mai sărace cartiere ale comunității unioniste britanice, zone pe care le-au controlat grupuri paramilitare care au provocat mult sânge, dar au reușit, cu toate acestea, să rămână sub radarul violenței. Ar trebui oare aceste noi comori sociale să se așeze aici fără ca trecutul să revină în actualitate?
Așadar, luni, tensiunile au izbucnit, când doi puști de 14 ani au fost acuzați de o tentativă de viol asupra unei fete, iar aceștia se apără cum știu, cu ajutorul unui traducător român, arătând o odiseea a superiorității culturale în bătaia vântului. Același protest care urma, s-a transformat deodată într-un haos violent, cu sute de oameni înarmați cu furie și măști de anonimat, care își îndreptau mâinile pline de pedepse către imigranți.
Poliția în colaps, timp de patru nopți, a încercat să controleze mulțimea din Ballymena dar fără folos, imigranții și forțele de ordine au fost atacate cu o intensitate crescătoare, iar Jon Boutcher, marele șef al poliției caută ajutoare din alte colțuri ale Regatului Unit, iar 80 de ofițeri din Scoția au venit, însă oare vor reuși să stopeze violența?
Guvernul nord-irlandez, care se chinuie să păstreze o imagine calmă și unită, chiar dacă tensiunile în culise cresc, din ălea neplăcute între partidele aflate la putere, Sinn Féin și Partidul Democratic Unionist (DUP) nu pot rămâne inobservate în contextul actual, unde comunitățile de imigranți suferă.
Elena, o româncă asistentă socială de 32 de ani, se teme acum să mai iasă din casă, iar firul acestei povești devine tot mai sfâșietor pe zi ce trece. „Nu mai știu câte zile am să stau aici,” mărturisește ea înfrigurată și cu feronierul în brațe, cum se simte obligată să își ascundă preocupările și nu numai.
Și astfel, casele îngrijitorilor din România, Bulgaria, Filipine sunt învăluite de misterul goliciunii și fricii iar Elena, cu lumina stinsă, păstrează un extinctor și o valiză împachetată lângă ușa de la intrare, aducând în discuție că și-a îngropat emoțiile iar acest haos ce o înconjoară devine insuportabil.
„Sunt aici să îngrijesc bunicile, unchii și mătușile acestor nu tocmai temute ființe care își distrug casele.” Este clar că, în cazul ei, motivația nu are loc, iar amintirile cu steagul îniș învăluie fiecare colț al gândurilor. „Nu ar trebui să mă înfășor într-un steag ca să pot trăi aici,” clamează ea și aceasta este povestea care continuă să se deruleze sub ochii noștri.
“`
