“`html
Arabii vor să-l ia pe Vinicius cu o sumă fabuloasă, dar cine câștigă cu adevărat?
Iată că, într-o poveste plină de opulență și jaf, arabul ăsta cu bani e hotărât să-l smulgă pe Vinicius de la Real Madrid, de parcă ne-ar interesa pe noi, cetățenii obisnuiți, detaliile acestor negocieri ce par mai degrabă un fel de joc de-a v-ați ascunselea cu sumele astronomice ce bat toate recordurile.
De parcă nu ar fi suficient, suma transferului pare că a fost gândită în numere umflate, ajungând la un total stratosferic de 349 de milioane de euro, dar salariul, oh, e ce e! Aproape 500.000 de euro pe zi, adică, hai să facem o socoteală, un milion în două zile, voi ați auzit vreodată așa ceva? Tu ce ai face cu banii aceștia, te întrebi? Ei bine, Arabii insistă, iar Vinicius e acum pe radar, asta istorie, ca și cum are de ales între a rămâne la Madrid, unde, să fim serioși, a marcat 22 de goluri vorbim, sau a se aventura în țara nisipurilor unde iarăși, salariul e grotesc.
Faza cu salariul e că, de fapt, după calculele mele complicate, ar câștiga echivalentul a peste 25.000 de euro pe oră. Și dacă credeți că e prea mult, e pe cale să devină unul dintre cei mai bine plătiți jucători, ajungând la niște cote greu de imaginat, pentru mine, un simplu muritor, și mă întreb, unde se termină rațiunea și începe nebunia?
Mai citind pe aici, am aflat că Al Ahli e clubul favorit pentru această mutare cosmică, totuși se pare că arabii nu sunt într-o grabă debordantă să finalizeze transferul imediat, ci în următorii trei ani, deci e ca și cum ar face o lanț de promisiuni goale, nu-i așa?
Între timp, Vinicius are de gând să rămână pe Santiago Bernabeu. Ai zice că e devotat, dar când vezi banii care i se oferă, te întrebi măcar, este devotamentul chiar sincer? Mai ales că ar putea să primească o ofertă scrisă de un miliard de euro pentru un contract pe cinci ani. Asta e mai mult decât majoritatea dintre noi câștigăm în două vieți!
Deci, în concluzie, Arabii spun „Hai să-l luam, că merită!” și ne mai mirăm de ce fotbalul a devenit o nebunie în care banii sunt rege, iar noi stăm cu gura căscată urmărind acest spectacol de exhibiționism financiar care ne face să ne întrebăm cui îi pasă de echipe, când în realitate, Jones zice „locul e al nostru” și ne întrebăm cui îi pasă de munca grea, de talent, când sunt lucruri multe în joc!
“`
