Resursele Moscovei sunt „în mod clar limitate”, în timp ce Kremlinul trebuie să recunoască puterea tot mai evidentă a Azerbaidjanului și să-și sacrifice vechiul aliat – Armenia, spun experții citați de The Guardian.
Victoria militară a Azerbaidjanului în conflictul de 35 de ani cu Armenia cu privire la regiunea disputată Nagorno-Karabah arată limitele puterii Moscovei, care a fost tradițional parteneră și aliată a Erevanului.
În trecut, strategia post-sovietică a Moscovei a implicat alimentarea conflictelor regionale. Rusia a generat crize în Ucraina, Republica Moldova și Georgia în încercarea de a-și slăbi vecinii apropiați.
În contextul actual, Kremlinul a trebuit să se adapteze la puterea tot mai mare a Azerbaidjanului și să sacrifice practic un vechi aliat.
Guvernul de la Erevan a prevăzut acest scenariu. La începutul lunii, înainte de criza actuală, prim-ministrul Armeniei, Nikol Pașinian, a criticat dependența țării sale de Rusia ca partener de securitate, numind-o „o greșeală strategică”.
Din acel moment, era clar că Rusia era prea implicată în Ucraina pentru a împiedica Azerbaidjanul să recâștige controlul asupra regiunii disputate cu Armenia.
Karabah nu este o problemă majoră pentru Moscova
Pe de o parte, evoluția conflictului din Nagorno-Karabah arată limitele puterii Moscovei.
„Resursele rusești sunt în mod evident limitate”, a explicat James Nixey, expert în Rusia al thinktank-ului Chatham House, pentru The Guardian. „Karabah nu este o problemă majoră pentru Moscova, nu este precum Crimeea sau Siria, unde Rusia își poate proiecta forța”, a adăugat el.
Pe de altă parte, situația arată și faptul că echilibrul geopolitic s-a schimbat într-un mod tot mai incomod pentru Rusia.
„Într-un fel, Rusia a ales țara greșită”, a declarat Neil Melvin, director la think-tank-ul Royal United Services Institute. „Azerbaidjanul este mult mai aproape de Rusia: cele două au graniță comună. Este clar cine este acum forța dominantă în sudul Caucazului”, a mai spus acesta pentru The Guardian.
Argumentele analistului se bazează pe realități evidente. Azerbaidjanul este o țară mai mare și mai bogată decât Armenia. Este, de asemenea, o autocrație similară Rusiei.
Economia Azerbaidjanului, susținută de rezerve mari de petrol și gaze naturale, își permite o armată mai puternică. Bugetul său de apărare de 2,64 miliarde de dolari este de 3,5 ori mai mare decât al vecinului său în dolari, conform Institutului Internațional pentru Studii Strategice.
Cum s-a impus Azerbaidjanul
Guvernul de la Baku s-a aliat eficient cu Turcia, care i-a furnizat dronele Bayraktar TB2, considerate cruciale în câștigarea războiului din 2020. Acest conflict de 44 de zile a permis Azerbaidjanului să recâștige controlul asupra Nagorno-Karabah.
Azerbaidjanul a recuperat teritoriile pierdute în 1994 și a lăsat în mâinile etnicilor armeni doar nucleul regiunii Nagorno-Karabah în timpul unui acord de pace ulterior.
Aproximativ 2.000 de pacificatori ruși au fost desfășurați pentru a controla granițele și a proteja coridorul Lachin, care leagă regiunea disputată de Armenia.
Cu toate acestea, înaintea războiului din Ucraina, Azerbaidjanul a apelat și la Moscova. Președintele Ilham Aliyev a călătorit la Moscova cu două zile înainte de invazie pentru a semna un acord de alianță cu Vladimir Putin.
Ulterior, Azerbaidjanul a fost de acord să cumpere gaz din Rusia, generând întrebări cu privire la modul în care va folosi aceste livrări pentru a-și îndeplini angajamentele față de UE.
Ultimul atac al Azerbaidjanului asupra Nagorno-Karabah, din săptămâna trecută, a durat doar 24 de ore. În timpul asaltului, mai mulți pacificatori ruși au fost uciși de forțele Azerbaidjanului. Președintele Aliyev a sunat la Kremlin pentru a-și cere scuze a doua zi, iar problema pare în mare parte rezolvată, fără vreo plângere semnificativă a Moscovei.
Rusia va încerca să profite de noua situație. La sud de Azerbaidjan se află Iranul, unul dintre puținii aliați apropiați ai Rusiei, iar cele trei țări au convenit în luna mai să construiască un nou coridor feroviar de-a lungul Mării Caspice, deși afirmațiile Moscovei despre posibilitatea de a crea o rută comercială care să rivalizeze cu Canalul Suez par a fi extrem de optimiste, conform The Guardian.
„Realitatea este că Rusia slăbește de ceva timp”
Oficialii de la Erevan nu au foarte multe opțiuni. Prim-ministrul Armeniei s-a plâns că Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (CSTO), dominată de Moscova și formată din șase țări, nu a venit în ajutor. Unii speră că guvernul armean se va orienta acum spre vest.
Parlamentul consideră să recunoască Curtea Penală Internațională, ceea ce ar împiedica pe Vladimir Putin, inculpat de Haga, să viziteze Armenia. Aceasta este doar un pas în possibila reorientare geopolitică.
Este posibil ca incapacitatea sau lipsa de dorință a Rusiei de a proteja Armenia să nu aibă
