Victor Ponta Sparge Tăcerea despre Disputa FCSB – Steaua! Ce Ar trebui să Facă Autoritățile?
Fost premier, Victor Ponta, s-a avântat în controversa deja celebra între FCSB și Steaua București, afirmând dintr-o suflare că „militarii” nu ar trebui deloc marginalizați, doar pentru că primesc niște bănuți de la Minister, căci, în opinia lui, asta se întâmplă peste tot pe Globul ăsta, adică e normal, nu? Așa-i? Câte nu a spus el, și cu toate astea, tot timpul parcă rămâne o ambiguitate în aer, ca o ceață densă de noiembrie.
Disputa, care, dacă ne uităm bine, parcă nu avea niciun cap și niciun coadă, trenează de mai bine de un deceniu, de când Gigi Becali și echipa sa au fost puși pe liber de diverse măsuri. Ponta, cu spiritele lui, zice că echipa din Ghencea nu merită să fie refuzată, nu, pentru că, vezi bine, toți trăiesc din banii publici. E ca și cum ar face un tur de forță prin fotbalul românesc, dar fără o hartă clară. Să fie clar, nu? Dar cine are vreme de claritate când scandalul se înfierbântă?
Haideți să nu uităm că Ponta, stelist înrăit, a recunoscut că a fost alături de băieții de la 1986 care au adus acasă trofeul Cupei Campionilor Europeni, iar de-alungul vremii a fost chiar la aeroport să-i primească, când au învins FC Barcelona, așa că se naște întrebarea: în ce fel de telenovelă ne aflăm acum? De fiecare dată când Ponta deschide gura, parcă e un episod din „Totul pentru fotbal”, dar cu un pic de dramă.
„Auzi, m-ai băgat, eu sunt stelist”, zice Ponta, dar parcă toate aceste cuvinte sunt presărate cu un soi de amărăciune, deși mesajul ar trebui să fie altfel, căci, în fond – „Așa e în România”, zice el, iar toți ne uităm la el ca la un părinte care încercând să ne consoleze, dar am scăpat minge de fotbal fix în fața ușii, după cum se zice. E un joc pe care toți îl pierdem, căci cu cât mai mult se ceartă, cu atât mai puțin câștigăm, nu-i așa?
Totuși, Ponta tot insistă că e nevoie de o fuziune între cele două cluburi, să existe o „pace strâmbă” între Gigi Becali și Armată, ceva ca un fel de compromis, dar chiar și așa, problemele rămân nerezolvate, fiindcă „conducătorii sunt trecători, în fotbal și în politică”, adică unde te uiți, vezi că nu-i deloc simplu, dar un pic mai complicat ar putea fi. De parcă un dram de limpezire ar face minuni!
Într-o ieșire recentă, Ponta a subliniat că, fără finanțare din banii publici, sportul românesc riscă să moară, iar părinții ar trebui să plătească din buzunar tot costul, deci cine suntem noi să visăm la o cultură fotbalistică națională? „E normal ca autoritățile să sprijine direct”, zice el, dar oare seamănă asta cu o chemare în pustie?
„Nu ai cum să ai sport!” mai spune el, dar parcă nimic din ce spune nu îmbunătățește situația. Ah, dar ce frumos ar fi să avem acea edenică lume a fotbalului românesc, nu-i așa? Părinții să nu mai plătească, iar copiii să învețe să joace fotbal fără griji, dar unde ne aflăm? Mă întreb, și vocea lui Ponta parcă răsună peste tot, dar rămâne ca un ecou în vânt.
