“`html
Victor Negrescu se joacă de-a parteneriatele la Harvard și MIT – Ce urmărește, de fapt?
Marți, în lumina reflectoarelor nebune, Victor Negrescu, mărețul europarlamentar, a anunțat cu mare fast, s-ar spune că a zguduit America, că a întreprins o vizită oficială în Boston, SUA, unde a chiulit de la chestiuni cu probleme reale ca să aibă întâlniri cu reprezentanți ai universităților Harvard și MIT, da aveți auzit bine, Harvard și MIT, nu oricine, nu că ar fi tarabele de la piața din față, discuțiile au fost, se pare, despre extinderea cooperării academice între Uniunea Europeană, România și americani, ha?!
„Discutăm despre extinderea cooperării academice”, a tunat el pe Facebook, zicând despre oportunități pentru cercetători, tineri și tot așa, un fel de promisiuni deșarte, ca niște baloane de săpun în care ne dorim să credem, că ăștia de la Harvard și MIT pot să facă vreo magie cu proiectele de tipul nasul în lupte sau mai știu eu ce, toate în numele dezvoltării, care oarecum strigă după ajutor dar rămâne tot acolo în colțul întunecat al minților noastre, întrebare, va veni vreun răspuns?
Pe domeniul sănătății, mai multe vorbe goale.. ah, a anunțat un parteneriat sau ceva de genul ăsta între MIT și Comisia pentru Sănătate Publică, dar ce cuvinte frumoase sunt acolo în spate, se zice că e vorba despre soluții inovatoare, dar care să fie acelea? Viața reală departe de discuțiile academice? Oh, așteptăm cu toții să vedem ce ar ieși din asta, pentru că problemele din sănătate sunt acolo, nu se pleacă de la ușa Parlamentului.
Ah, și să nu uităm, Negrescu, mare călcător pe pași cu secrete, a vizitat o fabrică uriașă de energie bazată pe fuziune nucleară, care costă 2 miliarde de euro, o nimica toată pentru cineva ca el, unde, surpriză, deci participă și companii românești, toată lumea se înghesuie, dar oare România va avea parte de toate acestea, sau va rămâne doar un spectator în fața acestui joc, o dovadă clară, se zice, că România poate fi la masa proiectelor transatlantice de impact dar oare cine o să decidă când și cum, unii vorbesc, alții pasează mingea, și investițiile în știință sunt cheia, dar cheia e bine ascunsă.
Tăcerea se așterne, iar noi suntem aici pe marginea prăpastiei, așteptând să vedem dacă aceste promisiuni se vor transforma în realitate sau vor rămâne doar vorbe-n vânt, dar până atunci, rămâneți pe fază, pentru că lucrurile devin din ce în ce mai picante! Asta e realitatea, iar dacă mai doriți detalii despre cele spuse, tot la Ministerul Educației o să vă îndreptați, desigur că nimeni nu vrea să iasă din bula confortabilă.
“`
