“`html
Vicepremierul Senzațional: Teroare și Supraviețuire, Nu Banul e Problema!
Dragoș Anastasiu, cu un discurs care face valuri, a explicat, cum altfel, că „a fost un sistem de teroare” și că „nu a fost vorba niciodată de îmbogățire” ci de supraviețuire, iar asta e, cred eu, o poveste plină de amănunte, doar că frica s-a amplificat, atât în rândul colaboratorilor care erau în pericol, fiindcă persoana respectivă care venise la control, a mai făcut asta și cu mult înainte în același stil, cu țipete și amenințări, a creat o atmosferă periculoasă, o mică nebunie de presiune, pe cine să întrebi, pe cine să nu întrebi, pe cine să suni… dar cine mai știe?
Apoi, în aceeași direcție de adâncire a subiectului, vicepremierul a avut un moment de sinceritate, spunând că, după toate acestea, el și partenerul său au decis că e momentul să se exprime, să nu mai stea pe gânduri și așa mai departe, adică responsabilitatea nu este doar pe umerii săi, ci pe cei care semnează contracte și depun denunțuri, într-o criză vorba ceea, dar e foarte complicat, nu-i așa?
Acuzat de Șpagă, Dar Cu Stil
„Am fost declarat șpăgar”, o frază care rezonează, nu-i așa? Și mai spune că un studiu recent arată două tipuri de șpagă în România, ambele valabile, dar el, serios, a ales calea supraviețuirii, alegerea pe care ilustrarea lui din anii ’90, când mita se dădea fizic, asta înainte de a se trece la metodele mai șmechere – contracte de consultanță și altele, care sunt aparent legale dar sunt de fapt ca o mantie de nebunie.
El a afirmat, fără să clipească, că facturile neplătite sunt un factor de stres, cumva greu de gestionat, și că aceasta panică permanenta a dus la acea „frică și supraviețuire” despre care vorbește, și totuși, ieri, astăzi, ce mai este de spus? Cine mai știe, și zău, poate că unora le-ar plăcea.”
Impozite și Probabilități
Vorbind despre situațiile financiare, Anastasiu nu a ezitat să declare că firma lui a plătit nu mai puțin de 75 de milioane de lei în impozite către stat „în acea perioadă”, adică da, n-a fost vreodată vorba de evaziune fiscală, iar asta, să fim serioși, se știe că se practică volop, dar el face lucrurile un pic diferit, ca un fel de sfat de aur pentru alții. Și dacă s-ar întreba cineva, și culmea e că îți dai seama de ce nu se iau măsuri în cazul ăsta. Și toată lumea se prinde de această nebunie, căci se dovește a fi invers, adică cine știe unde ajungi cu chestiile astea, doamne!
Dar ce mai contează? El nu fuge de responsabilitate, ba din contră, își asumă faptele căci totul e transparent, cum zice, și că asta e imaginea lui actuală, sinceră, dar cine mai crede în minuni? Asta este povestea pe care o propune, nu-i așa?
În final, dacă totuși vrei să aprofundezi această nebunie a șpăgii și supraviețuirii, căci e plină de detalii întunecate, căutați articolul pe Mediafax și să vă gândiți la tot ce s-ar putea ascunde sub suprafață!
“`
