Viața în diaspora: Un pește între două acvarii

Cum arată viața unui muncitor din diaspora, a cărui existență s-a împărțit, aproape matematic, între două țări? Povestea lui Radu Râță, macaragiu la Roteam, o firmă de hidroizolații din Belgia, ne dezvăluie o realitate complexă, o împletitură de aspirații, regrete și compromisuri. La 36 de ani, Radu a obținut cetățenia belgiană, marcând o jumătate de viață petrecută în România și o alta în Belgia. În timp ce se pregătește să se întoarcă la Craiova, Radu reflectă asupra drumului parcurs și a provocărilor pe care le așteaptă.

Radu Râță, 36 de ani, este un macaragiu care își petrece o bună parte din zi în „biroul” său special: cabina unei macarale care urcă materialele de construcții pe acoperișuri. Macaraua lui Radu este o adevărată declarație de identitate: un drapel cu stema României decorează peretele din cabina șoferului, iar pe bord flutură alte două stegulețe românești. Mândria de a fi român este vizibilă, chiar dacă fratele lui, Cosmin, proprietarul firmei, nu a fost de acord cu expunerea steagului românesc în cabină, din teama că unii clienți belgieni ar putea fi sensibili la astfel de simboluri. Radu are o experiență unică, împărțită între două lumi, două culturi și două mentalități.

Radu a plecat în Belgia la 19 ani, după ce a terminat liceul la Craiova. Frații lui mai mari, Gabriel și Cosmin, îi așteptau la Bruxelles cu firma de hidroizolații Roteam, înființată în 2007. Deși nu a avut parte de greutățile cu care s-au confruntat frații lui la început, Radu a ales să muncească pe șantiere, dorindu-și să strângă bani pentru o mașină și apoi să se întoarcă în România. Soția sa, Raluca, a venit la Bruxelles câțiva ani mai târziu, iar în 2017 au cumpărat o casă în Belgia. În 2019 s-a născut fiica lor, Selena, iar în 2020 au cumpărat un apartament la Craiova. Raluca este fluentă în franceză și se ocupă de administrația firmei, ajutând muncitorii români să navigheze prin birocrația belgiană. Radu, însă, nu a reușit să învețe nici franceza, nici flamanda, un impediment care l-a ținut pe șantier, departe de o promovare în cadrul firmei.

Diferențe care se estompează

Radu spune că diferențele dintre România și Belgia i se păreau uriașe în 2008. Craiova, orașul copilăriei sale, era gri, în timp ce Belgia era modernă și vibrantă. În ultimii ani, însă, a observat o evoluție în România, diferențele dintre cele două țări estompându-se treptat. Deși tatăl său s-a întors în România în 2015 și a murit anul trecut, mama lui a rămas singură la Craiova. Radu regretă că familia lui a fost „călătoare”, o familie cu nevoi care a trăit în diverse țări, de la România la Belgia.

Radu a muncit pe șantiere timp de nouă ani, până când a început să aibă probleme cu spatele. Din 2017, a devenit macaragiu, câștigând în jur de 3.000 de euro pe lună. Deși nu-și dorea inițial să se stabilească în Belgia, anii au trecut și au tot amânat reîntoarcerea în România. Anul acesta, pe 10 august, când Radu a împlinit 36 de ani, au obținut cetățenia belgiană. Este un moment crucial, o punte care îl leagă de Belgia, dar care nu-i șterge amintirile din România.

“Pentru mine, acasă va fi întotdeauna la Craiova și la Seaca de Olt”

Radu spune că România și Belgia sunt două acvarii, iar el este un pește. Se simte acasă în ambele, dar fiecare are și părțile ei negative. Fiica lui, Selena, a crescut în Belgia și este inevitabil ca pentru ea „acvariul” ei să fie aici. Pentru Radu, însă, acasă va fi mereu la Craiova și la Seaca de Olt, unde a copilărit și unde și-a petrecut o parte semnificativă a vieții.

Radu se declară mai român decât românii din România, argumentând că cei care au plecat din țară simt mai puternic atașamentul față de culturile și valorile din România. E un sentiment alimentat de distanța și de dorul de gusturile, mirosurile și oamenii din România, un sentiment care îl face să idealizeze România.

O decizie complicată

Radu vrea să se întoarcă în România anul viitor. Raluca visează să deschidă o cafenea, dar decizia este complicată. Radu se confruntă cu oboseala adunată în anii de muncă pe șantier, dar se simte norocos să aibă alături de el pe soția și pe fiica sa. Radu spune că nu ar putea să facă sacrificiul de a-și lăsa fiica în România, pentru că ar fi prea greu de suportat. Radu, cu toate că s-a adaptat la viața din Belgia, are o dorință puternică de a se întoarce acasă, la Craiova. El se confruntă cu sentimentul de detașare de România, dar simte că ar putea să se readapteze la viața de acolo, deși ar fi nevoie de o adaptare la sistemul românesc, care poate fi frustrant.

O altă poveste: botez românesc în Molenbeek

Valentina și Vasile Isac, un cuplu din județul Vaslui, sunt nașii unor tripleți români-ucraineni din Cernăuți, un botez organizat într-o biserică ortodoxă românească din Molenbeek, Bruxelles, un cartier cu populație musulmană. Această poveste ilustrează o altă realitate a românilor din diaspora, aceea a migranților care au ales Belgia ca loc de viață.

Valentina și Vasile Isac s-au întâlnit când Valentina avea 15 ani. Vasea a plecat la București la 18 ani, iar în 2013 s-a dus să muncească în Belgia. Voia să-și cumpere o mașină și să repare casa părintească din Costești. După un an de muncă, a acumulat peste 20.000 de euro. Vasea a continuat să muncească în Belgia, dorindu-și să își cumpere un apartament. Valentina a venit la Bruxelles în 2016, după ce a terminat Facultatea de Ingineria Alimentelor la Galați. A lucrat la negru la o cafenea turcească, câștigând 3.000-3.500 de euro pe lună, dar a simțit nevoia să-și echivaleze studiile din România.

O nouă viață în Belgia

După ce a obținut echivalarea diplomei, Valentina a fost angajată ca ingineră la Metarom Benelux, o fabrică de caramel, câștigând 2.200 de euro pe lună cu contract de muncă. Lucrând de la 7 dimineața până la 15.30, cu program scurt vinerea, Valentina se poate bucura de un program civilizat și poate petrece mai mult timp cu cei doi copii ai ei. Valentina și Vasea au obținut un împrumut pentru o casă în Belgia, un eveniment care a marcat o schimbare importantă. Această decizie sugerează că este puțin probabil să se mai întoarcă în România. Se pregătesc să depună și dosarul pentru cetățenia belgiană. Valentina și Vasea au construit o viață în Belgia, au investit bani în România, dar au simțit că destinul lor este în Belgia.

Realizări și regrete

Valentina recunoaște că s-au „lăsat adoptați de țara asta” și recunoaște că, deși se bucură de realizările lor, sufletul lor va rămâne mereu în România. Au acumulat o avere din munca lor din Belgia, au renovat casa lui Vasea din Costești și au cumpărat două apartamente în București, pe care le-au închiriat. Valentina și Vasea sunt un exemplu de români care au construit o viață decentă în Belgia, dar care nu au uitat de originile lor.

Povestea lor este complexă, plină de emoții și cu multe nuanțe. Este o poveste despre adaptare, despre dorința de a avea o viață mai bună, despre așteptarea unui viitor incert și despre regretul de a-și părăsi țara natală.