Viața și munca unei instructori de mamifere marine la Delfinariul din Constanța
În România, meseria de instructor de mamifere marine este extrem de rară, existând doar patru specialiști în domeniu, dintre care Monica Bogdan face parte. Angajată la Delfinariul din Constanța din 2016, tânăra de 34 de ani povestește despre rutina de lucru zilnică, metodele de antrenament bazate pe recompense, dar și miturile frecvente legate de viața animalelor marine în captivitate.
Drumul neașteptat către o meserie rară
Monica Bogdan își desfășoară activitatea la singurul Delfinariu din România, situat în Constanța, orașul său natal de la Marea Neagră. Absolventă a Facultății de Științe ale Naturii, specializarea Ecologie și Protecția Mediului, în cadrul Universității Ovidius, ea mărturisește că niciodată nu și-a propus să devină instructor de mamifere marine. „Nici prin gând nu mi-a trecut că asta voi face”, spune Monica, precizând că a fost angajată în decembrie 2016, ca urmare a unui concurs de angajare organizat în acea perioadă.
Învațarea continuă și lipsa cursurilor specializate în România
Un aspect important al meseriei de instructor de mamifere marine este lipsa programelor educaționale specializate în țară. Monica explică faptul că nu există cursuri pentru antrenori sau îngrijitori de astfel de animale, iar tot ceea ce învață se datorează mentoratului primit din partea colegilor cu experiență și colaborărilor ocazionale cu specialiști din alte țări. „Am avut ocazia să învățăm de la ei, chiar dacă perioada vizitelor a fost scurtă. Învățăm și de la animalele de care avem grijă, pentru că după mult timp petrecut împreună înveți să le înțelegi limbajul”, detaliază ea.
De asemenea, Monica subliniază importanța cunoașterii aprofundate a biologiei și etologiei mamiferelor marine, dar și a cunoștințelor de medicină veterinară, pentru a le putea asigura o îngrijire corectă.
Delfinariul din Constanța și-a redeschis porțile publicului în iunie 2025, după finalizarea unui nou bazin pentru delfini, cu o suprafață de trei ori mai mare decât precedentul și echipat cu un sistem separat de filtrare a apei. De asemenea, au fost reparate bazinele pentru demonstrații și cel exterior al focilor. În primăvara anului 2026, bazinul exterior în care locuiește masculul de focă gri, Vely, a fost și el pus în stare bună de funcționare.
Un alt detaliu puțin cunoscut este sistemul de conducte și pompare a apei din Marea Neagră care alimentează bazinele. Recent, aceste instalații au fost înlocuite parțial, într-un efort continuu de a îmbunătăți condițiile pentru animale, sistem ce este costisitor, dar esențial pentru bunăstarea acestora.
În prezent, Delfinariul deține un singur delfin, femela Ni-Ni, și o focă de Marea Baltică, Velyki sau Vely, în timp ce o companie ucraineană deține patru delfini și lei de mare. Taxele de acces la demonstrații sunt de 74,37 lei pentru adulți, 17,76 lei pentru elevi și studenți, iar copiii sub 7 ani au intrare gratuită.
Raritatea meseriei și provocările recrutării
Meseria Monicăi Bogdan este printre cele mai rare din România, iar cauza principală este existența unui singur delfinariu în țară. „Sunt doar patru instructori de mamifere marine în România,” explică ea. Alte instituții, cum este Zoo Brașov, care deține foci și lei de mare, angajează îngrijitori pentru asemenea mamifere marine. Întreținerea acestora este costisitoare, lucru care face ca alte grădini zoologice să evite achiziția acestor animale.
De asemenea, Monica remarcă faptul că interesul publicului pentru aceste animale este mare, iar atât adulții, cât și copiii, pun numeroase întrebări după fiecare reprezentație. Cu toate acestea, la concursurile pentru posturi de instructori deseori nu se înscrie nimeni. „Cred că după «euforia» demonstrației și întâlnirii cu delfinii, oamenii înțeleg munca din spate, pe care nu o vede nimeni,” explică ea.
O zi din viața Monicăi Bogdan – o rutină dedicată delfinilor
O zi de muncă a Monicăi începe cu prepararea hranei pentru animale. Peștele păstrat în camera frigorifică peste noapte este spălat, verificat, ales și tăiat conform preferințelor și necesităților fiecărei specii. Rația este cântărită și porționată pentru mai multe sesiuni pe parcursul zilei. Pentru două demonstrații cu public, un antrenament și o sesiune de hrănire se folosesc patru găleți de pește, iar o cantitate similară este pregătită pentru ziua următoare.
După preparare, se face curățenie în camera de hrană, iar echipa merge să ofere „micul dejun” animalelor. Adesea, la aceste sesiuni participă și medicul veterinar sau tehnicianul veterinar pentru controale medicale, care includ verificarea stării generale – gură, ochi, respirație etc. Se pot administra vitamine, medicamente, picături sau unguente, iar în anumite zile se recoltează probe pentru analize diverse sau se realizează proceduri precum ecografie sau hidratare.
După ce animalele sunt îngrijite, echipa completează registrele de procese verbale cu informații despre medicație, rația de hrană, comportamentul și stocul de pește. Urmează o pauză în care se planifică programul trainerilor, jucăriile ce vor fi folosite pentru demonstrații, iar prima reprezentație începe la ora 11:00. Sunt organizate și alte două spectacole, la 13:00 și 15:00, și după fiecare sunt înregistrate observații despre comportamentul delfinilor.
Printre alte activități se numără curățarea și dezinfectarea tuturor obiectelor care intră în contact cu animalele, precum jucării, găleți, ligheane, cuțite, costumele instructorilor, marginea bazinului sau camerele frigorifice. Instrucții creează și noi jucării adaptate nevoilor, scriu planuri de lucru pentru comportamente noi sau pregătesc coloane sonore pentru demonstrații. De multe ori, observă animalele chiar și din afara bazinelelor, pentru a le surprinde comportamentul în absența oamenilor, un moment esențial pentru înțelegerea socializării și joaca delfinilor.
Metode pozitive în procesul de dresaj
Monica afirmă că tehnica folosită pentru dresajul mamiferelor marine se bazează exclusiv pe consecințe pozitive, cunoscută drept condiționare operantă. „Comportamentele dorite sunt recompensate cu hrană – pește, mângâieri, încurajări, gheață sau jucării. Comportamentele nedorite sunt ignorate complet, instructorii se prefac că nu s-au întâmplat.”
Procesul de învățare începe cu o etapă teoretică în care descrie detaliat comportamentul dorit, iar în timpul antrenamentelor utilizează un „target”, care poate fi mâna instructorului sau o extensie a acesteia, pentru a modela mișcările. După realizarea acțiunii dorite, se utilizează un fluier pentru a semnala succesul, urmat de recompensa corespunzătoare – „magnitudinea”, un pește special sau un număr mare de pești mici pentru întărirea comportamentului.
Dr. Bogdan subliniază că antrenamentul nu presupune numai învățarea de comportamente noi pentru spectacole, ci și corectarea celor vechi, introducerea de jucării sau timp dedicat jocului și companiei. Profesionalismul și creativitatea antrenorului sunt esențiale în acest proces.
Construirea unei relații solide cu delfinii
Monica subliniază că relația dintre instructor și delfini se clădește încet, pe o bază pozitivă. „Atunci când animalele primesc constante lucruri bune – hrană, îngrijire, atenție –, în timp câștigă încredere și aleg să stea aproape de tine, ajungând să vă înțelegeți prin mici gesturi.”
Ea accentuează capacitățile cognitive impresionante ale delfinilor, care pot face asocieri între informațiile noi și cunoștințele anterioare și pot rezolva probleme complexe, cum ar fi jocurile tip puzzle. „Cele mai mari satisfacții le am când delfinii își arată entuziasmul prin sunete și mișcări spontane la învățarea unor lucruri noi, uneori repetând comportamente fără să primească indicații,” explică Monica.
Mituri și realități privind viața în captivitate
În discursul său, Monica combate mai multe concepții greșite despre viața delfinilor și a altor mamifere marine în captivitate. Ea atrage atenția că animalele nu sunt agresate fizic pentru a fi dresate. „Gândiți-vă că un delfin de 2,6 metri și 200 de kilograme, cu 70-100 de dinți ascuțiți, nu poate fi controlat fizic de oameni,” spune ea.
Un alt mit răspândit este cel conform căruia animalele sunt triste pentru că nu trăiesc în libertate și că ar trebui eliberate. „Marea majoritate sunt născute și crescute în captivitate, nu cunosc libertatea și nu pot fi triste pentru ceva ce nu au trăit. Mai mult, încercările de eliberare au dus adesea la moartea sau suferința acestora din cauza incapacității de adaptare, expunerii la boli, lipsa imunității și dificultăți de integrare în grupurile sălbatice.”
Monica explică că antrenamentul în captivitate nu vizează doar demonstrațiile în fața publicului, ci și pregătirea animalelor să accepte proceduri medicale necesare: acceptarea atingerilor, injecțiilor, medicației sau relocarea între țarcuri pentru curățenie.
În plus, gardurile zoologice au un rol important în protejarea mediilor naturale prin atragerea turiștilor către mediul controlat, reducând astfel presiunea asupra ecosistemelor naturale.
Responsabilitatea individuală în protejarea mediului marin
Pe lângă povestea profesională, Monica Bogdan evidențiază și rolul pe care fiecare persoană îl poate avea în salvarea vieților mamiferelor marine, prin gesturi simple precum folosirea coșurilor de gunoi. „În urma necropsiilor efectuate pe delfinii eșuați, s-au găsit frecvent mase plastice în stomacul acestora. Problemele mari vin din deversările necontrolate, pescuitul excesiv și abandonarea plaselor în mare, iar acestea necesită eforturi comune,” atrage atenția Monica.
