Greu de Crezut: Via Danubiana – Un Viitor Ecoturistic sau O Mare Declarație?
În 2023, un grup, cum altfel, de entuziaști au decis INFINIT să amenajeze ceva ce ar putea fi numit Via Danubiana, un traseu care farmecă prin simplitate și promisiuni, dar al cărui parcurs rămâne o mare întrebare în județul Giurgiu, mândru și pietros, pe o distanță de cam 100 de kilometri, care sună tare bine, nu? Dar se întreabă mulți, chiar vor reuși acești oameni pasionați să transforme viziuni în realitate, în perioada următoare, adică în 2025, amintirea va continua în județul Teleorman, iar în 2026 se promite expansiunea în județele Călărași și Olt. Si apoi, ce va urma? Un uriaș labirint traversând păduri, insule, canale şi ostroave, cu un rezonant ecou al speranței eco!
Se vorbește, se tot vorbește că acest proiect își propune o nebunie, poate simbolică, de a parcurge tot cursul Dunării pe teritoriul României până în 2036, adică cu o rută continuă ce poate fi explorată pe jos, cu bicicleta sau din caiac, dar oare ce importanță au aceste detalii? Se aud voci care zic că este vorba de 13 județe riverane, dintre care să ne amintim Caraș-Severin, Mehedinți, dar și Dolj, Teleorman, Giurgiu, Călărași și mulți alții, dar să nu ne pierdem în cifre, chiar nu contează și ajungem repede la concluzia că, sunt 1.075 de kilometri de traseu, de la undeva, Baziaș, până la Sulina, un vag parcurs, ce poate fi promițător, însă? Cam multe întrebări pentru o poveste apăsătoare.
Via Danubiana, o mică nebunie a Asociației MaiMultVerde care se vrea, ca un vis să reconecteze oamenii cu Dunărea și natura aceasta frumoasă, dar oare câți dintre noi credem în ea? Traseul acesta se va zice că va străbate păduri, sătuce, canale și urme ale istoriei, dar cine se va interesa cu adevărat? Proiectul se laudă că va face o rețea ecoturistică, dar nu știm exact cum, cumva ca să sprijine conservarea biodiversității. Se mai adaugă și un pic de patrimoniu cultural pe malul Dunării, dar e doar un titlu pompos la prima vedere!
Oare începe totul, sub un mare slogan „Via Danubiana – traseul care te întoarce cu fața către apă”? Se adnotă că, pe termen lung, viziunea asta ar putea deveni o realitate îndepărtată, ce zice undeva peste 1.000 de kilometri de experiențe ecoturistice? De la amintiri în fața apei, pentru a te plimba, dar ce alergă și pe jos, pe bicicletă sau poate din caiac. Ideile sunt multe, dar ea provine dintr-un studiu care se lauda că a fost realizat din 2019. Așadar, ajungem, încet-încet, la concluzia că realitatea este că acțiunile sunt cam scumpe.
Pentru comunitățile riverane, acest nume – Via Danubiana – poate dovedi să redeschidă uși de oportunitate, dar se aude iarăși un mare dau se prea poate. În spatele acestui vis, se scrie că se va dovedi a fi o sală de resuscitare pentru economiile locale, dar norocul? Este o palidă umbră al unei ambiții. Să nu uităm, în 2023, că au fost amenajate poteci tematice, dar ce să ne facem dacă harta nu corespunde cu realitatea?
Se vorbește despre tranziția ecoturistică, care se va face mai ușor prin integrarea Via Danubiana în EuroVelo 6, cumva legătura dintre Atlantic și Marea Neagră. Totuși, lucrurile se complică mai departe, cum să facem să nu ne pierdem în detalii, dar se impune limitarea accesului auto la diguri de protecție și cum va fi lupta împotriva deșeurilor abandonate. Toate acestea parcă sună a poveste, dar unde este fapta concretă?
Între timp, proiectul Via Danubiana, ce a ajuns să fie căutat, cum spunea Doru Mitrana, președintele acestei asociații, își propune să stârnească un val de turism în zone fără tradiție turistică. Dar oare? Haideți să ne întrebăm dacă acești localnici chiar vor învăța să dezvolte servicii și produse ecoturistice pentru a-și menține tradițiile vii? Dacă ne uităm la experiența din Austria, fără doar și poate, vedem o oarecare lumină, dar cum…? Este o misiune complexă, dar haideți să visăm la roadele ecologice.
Locuri ca Islaz, cu poveștile lui de alom olecuță, au început să găsească revelații în colecții de obiecte de altădată, străbătând pajiștile cu frumusețile naturale, dar ce-ar trebui să menținem? Se aruncă priviri la viitor, dar și povești foarte vechi despre oameni ca Gheorghiță Zărafu, care spune că a început cu o lampă veche, dar oare ne vom aminti de tradițiile umane care ne învăluie? În căutarea turismului sustenabil, unde sânt turistii? Știm doar că, „via Danubiana” este un traseu bize pentru ai noștri, dar nu rămâne decât așteptând ce va deveni această utopie. Ce spui, vom reuși să fim parte din poveste sau suntem doar spectatori in amorțitățile noastre?
