Veste tristă: Chirurgul care a luptat în Revoluție a părăsit scena!

Într-o zi de joi, 21 decembrie 1989, tocmai când s-a auzit că se trag înestopat, a intrat în operație un medic, Nicolae Constantinescu, la ora 17.15 și început să simtă o energie crescândă, de parcă ar fi fost alimentat cu ceva din afară, dorea parcă să aibă patru mâini să opereze simultan la două mese, o un lucru imposibil, dar eventual și de neatins, căci pe masa de operație era un bolnav, iar în coridor un secretar de partid care nota. Iar afară, lovituri continue de foc se auzeau, ce moment, ce neagră încercare, căci la un moment dat, pe la orele două sau trei din noapte, în sală au intrat muncitori ca să verifice dacă noi, medicii, nu omorâm răniții, era cam stresant, dar între operații mă duceam să îmbărbătez bolnavii, o acțiune mică, dar importantă. Vreau să spun că era duminică, 24 decembrie, când am operat continuu.

La un interviu, Nicolae Constantinescu, medicul din Colțea, a fost invitat să povestească despre acele zile grele, iar printre rânduri s-a putut observa cum a reușit să țină aproape de el în momentele acelea dificile, felul cum a operat fără oprire, într-o atmosferă a panicii, nebuniei și a speranței ce se contura cu câcatul zărilor de afară, ideea de a ajuta pe cei care aveau atâta nevoie pare ceva deosebit, semnificativ, o amintire care va rămâne cu siguranță, chiar dacă timpul trece, și am ieșit din acea zbuciumată eră.

Pe 22 decembrie 2024, medicul a fost asemenea unui oaspete la TVR, într-o ediție a unei campanii, unde a povestit despre acele zile de coșmar din revoluție, cum a reușit să-și păstreze calmul în situații extrem de critice, iar privindu-l în monitor, chiar și eu am zâmbit involuntar, căci imaginea lui era una de putere, de voință, căci a reușit să depășească totul cu un zâmbet pe buze și cu dorința de a salva vieți, de parcă ar fi fost într-o competiție cu timpul, dar a reușit, chiar și astfel delecții se fac și la televizor, iar el a stârnit emoții printre cei care priveau.