Venezuela: Ce bogăție și ce sărăcie, într-un haos total și neînțeles!
Deci, Venezuela, da, țara aia de pe harta lumii, probabil ați auzit de ea, dar haideți să ne întrebăm, oare cum poate o națiune să aibă atât de mult și să nu aibă nimic, cu tot petrolul ăla, nu? Adică, în timp ce unii sunt bucuroși, alții mor de foame cu salariile rău de tot și cu lipsuri, cum ar fi hrana, nu-i așa? Pe de-o parte, benzina e mai ieftină decât o gumă de mestecat, aproximativ 1 cent pe litru, dar totuși cetățenii se luptă de parcă ar trăi în Evul Mediu. E meseria lor sau e pur și simplu un noroc ciudat?
Oricum, revenind la petrol, că tot auzim de el, Venezuela este ca și cum ai avea un seif plin de aur, dar cheia s-a pierdut undeva cândva, pentru că deși vorbim de 300 de miliarde de barili – da, corect, mai mult decât Arabia Saudită, Iran sau Rusia se zice – petrolul e de o calitate care nu ajută prea mult. Infrastructura e cam dată de râpă, iar sancțiunile astea internaționale nu ajută deloc situația, așa că petrolul ăla stă acolo ca un pește pe uscat.
Pensiile de stat, adică PDVSA, sunt practic bolnave, cu capacitatea de producție mult sub nivelul istoric, comparativ cu anii 2000, când încă aveau o glorie, dar acum pare că s-au lăsat de tot. Producția lor e ca un șarpe care stă pe o piatră și nu se mai mișcă, iar scenariul e destul de sumbru pentru cineva care își dorește să vadă Venezuela ca pe un exportator de petrol puternic.
Așadar, să nu uităm că, deși trăim într-o epocă de combustibil ieftin, chiar și pe fond de criză economică, renumita benzină de 1 cent pe litru provoacă un fel de perplexitate, fiindcă statul o subvenționează dusă și întinsă de mulți ani. Ce face statul? Păi, în principiu, dă combustibilul din palmele lui, efectiv aproape gratis, dar… surpriză! Nu toată lumea are acces la prețul ăsta de binecuvântare. Sistemele de cote au venit ca baia turcească, limitând accesul la minunea asta și lăsând loc piețelor paralele și contrabandei, care au apărut și s-au dezvoltat ca ciupercile după ploaie.
Să nu discutăm despre cum realitatea așezată pe un pat de benzină ieftină contrastează crunt cu viețile oamenilor, nu-i așa? Over 50% din populație visând la o viață mai bună, dar aflând că salariul minim e de câteva dolari pe lună, cu bonusuri alimentare variabile la fel de absente cum e natura umană în zilele noastre. PIB-ul este total umilitor, în jur de 4.100 de dolari pe cap de locuitor, mult sub standardul regional, iar inflația refuză să plece, îngenunchează economia și puterea de cumpărare a oamenilor.
În concluzie, Venezuela, un peisaj de vis pentru unii și un adevărat coșmar pentru alții. Cu petrolul său rămânând un mister exacerbat și o poveste ce se schimbă de la o zi la alta, viața cotidiană continuă să fie o luptă pentru paradisul îngropat în petrol. Benzina simbolică de 1 cent înghite paradoxul unei economii distruse: bogății pe hârtie, dar neputințe în realitate.
