Venezuela în Pragul Revoltei: Liniște Suspicioasă în Caracas
Într-o duminică ciudată, Caracas, capitala țării, a fost mai liniștită ca niciodată, cu traficul aproape inexistent și, cum scrie AP, zeci de magazine alimentare, benzinării și alte afaceri au fost, cum s-ar spune, închise și pur și simplu nu mai funcționau, nu știu de ce, dar dintr-o dată totul părea… să fi căzut într-o anomalie. De ce atâta liniște în vreme de teroare, întrebați-vă!
Sâmbătă, comercianții au fost asaltați de cozi imense la magazine și benzinării, cu toții agonizând după provizii, poate în anticiparea unor revolte ce păreau inevitabile, sau poate dintr-o panică generalizată, ceva ce se petrecea sub ochii lor, dar nimeni nu știa cu adevărat ce se va întâmpla mai departe. Dar, pe drumurile, adesea pline de alergători și bicicliști, de data asta nu era niciun suflet, iar palatul prezidențial, o pală de frica trecutului, era acum păzit de civili înarmați și de militari, într-o atmosferă de neîncredere profundă.
Însă în afara capitalei, în statul La Guira, familiile care trăiesc printre dărâmături de exploziile din timpurile tumultoase ale încercărilor de capturare a lui Maduro și a soției sale, chinuit de durere, continuau să strângă resturile… cu pumnii, închipuiți și visând la viitor, dar casele lor păreau că răsar din neant, avariate și spulberate – o scenă de război greu de uitat. Cine ar fi crezut că după o schimbare de regim, amestecată cu promisiunile neonorate ale lui Donald Trump dearmate zeci de oameni, lumea să nu mai aibă idee despre ce va urma?
Într-un colțișor sărăcăcios din estul Caracasului, muncitorul în construcții Daniel Medalla, de 66 de ani, își lua un moment de respiro, stând pe treptele unei biserici catolice, dar, oh da, le vorbea enoriașilor că astăzi slujba era suspendată, probabil din pricina fricii de anihilare sau represalii guvernamentale, ce ar putea lovi fără milă pe oricare se va îndrăzni să celebrate spiritul victoriei într-o astfel de epocă sumbră de represiune dura, în urma alegerilor tensionate.
„Dar am tânjit după asta”, spunea Medalla, cu o voce tremurândă, subliniind dorința de a scăpa de sub teroarea lui Maduro, un sentiment acut de speranță și îngrijorare strâns legate, într-o tărăboi de gâ düşünere înrădăcinată în minunile unei revoluții încă neexplicabile, dar visate de mulți.
