“`html
Profesoara de balet care a renunțat la visul american pentru Cluj: Întoarcerea surprinzătoare a Claudiei!
O profesoară de balet din România, Claudia, s-a întors, cumva, la Cluj-Napoca după două decade de dans și ambiții în SUA, dar nu fără a lăsa în urmă un val de emoții și confuzii, adică, poveste vieții ei este un amestec de nostalgie și regăsire, ce poate stârni curiozitate, dat fiind că până acum a stat, cum zice lumea, la umbra marilor teatre din New York.
Încă de la 9 ani, Claudia a decis că baletul e drumul ei, să ne gândim bine, asta ca să își amintească de examenele alea grele când mii de copii se adunau pe la Liceul de Coregrafie din Cluj. Cu zeci de picanterii despre cum s-au strâns copii în curte, s-au desfășurat tot felul de piese, dar prima ei dragoste pare să fi fost, de fapt, un șir de întâmplări care au culminat cu o carieră în pedagogia baletului. Dar, oare ce a fost mai greu, începuturile sau sfârșitul? Asta rămâne de văzut.
Desigur, în 2003, aventura ei a început cu un „bang” în America, dar e greu de spus dacă a fost un început glorios, pentru că soarta i-a zâmbit mai repede decât s-a așteptat, iar cu două bagaje la purtător, Claudia și soțul ei au lăsat Clujul pentru vise mărețe în New York, doar că nu au ajuns în atracția turistică de la Times Square, ci au constat că lipsește farfuria care să le aducă mâncarea pe masă. Aici povestea devine tot mai interesantă, nu-i așa?
După ce a jucat, s-a făcut cunoscută, a devenit director artistic la Long Island Ballet Company și probabil că sărăcia din începuturi a dispărut ca prin minune, dar nu fără a lucra din greu, pentru că pasiunile cu care a demarat au dus la cooperări cu celebre instituții, care, să fim sinceri, nu aveau cum să nu o observe. Dintr-o profesoară de balet puțin timidă parcă a crescut un consultant în educația artistică, ajungând să predice la seminarii de specialitate.
Dar ce te vezi, după 20 de ani, Claudia s-a întors în Cluj din motive, zice ea, familiale, nu din dragoste pentru „școală”, ci parcă mai mult ca să afle ce e în spatele tuturor proiectelor alea cu care rămăsesem cu gura căscata. Deși a lăsat o carieră cu ștaif în urmă, inima ei a rămas gânditoare și confuză, așa e când te întorci, crezi că te-ai întors la un acasă, dar de fapt e altceva, e străin în propria țară.
Claudia își propune să facă minuni și la Cluj, iar acum că și-a deschis propriul studio, „New York Dance Studio” având în plan, nici mai mult, nici mai puțin, decât un concurs internațional, mai spun toți că e o nebunie, dar pentru copii, răbdare, creativitate și disciplina frumos desfășurată prin dans sunt cei mai importanți, asta tot ea le explică, adulților mai curând, dar oare se știe în mod direct ce înseamnă a învăța pe viu și a descoperi cum e să dansezi?
Prin urmare, povestea Claudiei Marinescu, o mărturie despre ce înseamnă a căuta să te reafirmi, să îți găsești locul și cum, deși întoarcerea acasă poate părea o alegere ușoară, dar în sinea ei rămâne un amalgam de trăiri, un echilibru între două lumi, între talent și determinare, rămâne subiectul unei analize care cu greu poate ajunge la un consens.
“`
