“`html
Vacanța de Vară: Paradisul Copiilor sau Iadul Părinților?
Ah, vacanța de vară, când pentru copii totul e învăluit într-un miraj dulce, înghețata devine micul dejun, hainele se îmbracă pe dos, iar somnul de amiază e o joacă de-a adormitul pe jos, unde se rostesc tot mai des celebrele cuvinte „mă plictisesc” ca un fel de mantra repetată ce se amplifică, dar pentru părinți, oh, pentru părinți, e altceva cu totul diferit, un film horror fără niciun final, o poveste care te îngrozește până și pe cei mai duri fani ai lui Stephen King, care poate și-ar da demisia după doar trei zile de vacanță de-a lungul acestui vară toridă.
Dimineața se ridică devreme, adesea chiar și înainte de răsărit, cu un deget mistic aruncat în ochi, iar întrebarea fundamentală „Ce facem azi?” reverberând ca un ecou ciudat ce te bântuie, ca și cum ieri ar fi fost doar un banal trailer, plus că programul e trasat în mod impulsiv, fie că e parc, piscină sau o fugă nebună prin supermarket, unde trebuie să răspunzi cu răbdare întrebării „de ce nu putem lua hamsterul ăsta acasă, uite ce veniți de ochi are!”, totul în timp ce mamele, sărmanele mame, își poartă cearcănele cu mândrie, confundându-le ușor cu fardul, iar tații, ah, acești tați, au învățat punctualitatea artelor de a evada din cameră fix înainte ca lego-urile să explodeze pe podea, pare o supraviețuire la limita acceptabilității nescrise.
Cafeaua, ce să mai zici, e consumată pe fugă, cu gura arsă, iar mesele devin mai mult sesiuni de negociere climaterică: „Dacă mănânci o bucată de broccoli, vei avea voie să vizionezi desene animate până la Revelion.” Într-o notă comună, trei părinți au fost observati înghițind direct din borcanul cu Nutella, căutând disperat gustul pierdut al libertății.
În parcuri, privirile părinților se întrepătrund într-o tăcere dramatică, cu o privire ce transmite: „Și tu ești aici, capcana ta, înnebunit de clipe neagră?” Unii își leagă prietenii temporare doar pentru a descoperi că ambii au copii care țipă la nori, cumva o legătură ciudată în haosul acesta contemporan.
Și totuși, să nu uităm că în mijlocul oboselii, în mijlocul unui fir de rutină nefiresc, ei reușesc să reziste, pentru că, iată, vara va trece, iar într-o zi nu va mai existând acea mână mică care cere ajutor pentru a lega șiretul și, în final, oh, da – au rămas doar 46 de zile până la sfârșitul nebuniei.
Apoi va fi liniștea care te va curpinde, o liniște apăsătoare, și se va auzi, cu certitudine, undeva, cineva strigând: „Parcă mi-e dor să fim împreună acasă…”.
(Un pamflet trist dar, pe bune, sincer, cu drag pentru fiecare părinte care mai are puțin suflet în rezervă.)
Vești bune pentru părinții din Satu Mare! Au mai rămas doar 46 de zile până începe grădinița apare prima dată în Dincolo de sport – Stiri.
“`
