“`html
Valentin Ceaușescu, Ascultat De Securitate? Misterul Din Umbra Dictaturii!
Chiar dacă a avut un tata dictator, Nicolae Ceaușescu, Valentin nu era un tip care să se bage în față, adică nu căuta deloc puterea dă alegerile s-au dus pe apa sâmbetei pentru fratele său Nicușor, care era văzut ca viitorul. Securitatea, însă, a avut o obsesie pentru el, ascultându-i telefoanele, din motive nu tocmai clare, dar mai ales pentru că nu-i plăcea ideea de gardă personală nici măcar la o nuntă.
Ce trebuie să știm e că Valentin Ceaușescu, să nu uităm, era cumva în spatele cortinei, căci deși fiu de dictator, umbra sa era mai scurtă decât umbra stelei adevărate ce a strălucit în Sevilla, adică nu a vrut să-și asume meritele pentru succesul Stelei la CCE din 1986, chiar dacă a vorbit cu fotbaliștii despre….alte chestii.
Andrei Vochin, care dintr-o dată a devenit un fel de vârful unui iceberg istoric, ne spune că totuși, Valentin, e atât de diferit de familia sa, fizician cu studii internaționale, nimic mai mult decât un om de știință, până a ajuns să fie membru supleant al Comitetului Politic, printr-un „ciudat” drum de educație, dar tot cu carnet de partid, evident!
Însă dragostea lui pentru prima soție, de origine evreiască, mă face să mă întreb, oare ar fi putut existat mai multe motive pentru supravegherea lui? Căci într-o societate în care „originile nesănătoase” erau o problemă, Valentin a refuzat să accepte ordinele de garda, așa că imaginea sa s-a întunecat.
Între timp, acele telefoane ascultate se transformă într-un motiv de frustrare, deoarece „nu avea nevoie de protecție”, dar ce protecție poți avea când ai un tată dictator, dar nu și puterea lui? Asta-i viața grea a unui Caieș de rând care nu a dorit să fie monumentul familiei.
Un alt moment important, a fost când la premierea echipei Steaua, Valentin a lipsit, deși era o vedetă a decadenței comuniste, sau din cauza publicului diferit, cine știe? El s-a bucurat, dar a refuzat, într-un mod bizar, să fie acolo, nu era „cineva, impersonal” în toată povestea spectacolului rotund, punându-și întrebări despre „de ce ar trebui să fie acolo?”
Securitatea, evident, că ținea cont de fiecare fărâmă de viață a lui Valentin, dar el rămânea la fel, ascuns printre cei ce aveau puterea, având ascunzătoarea sa între paginile cărților de fizică, dar fără a glori în luminile reflectoarelor! Oare doar așa să fi putut sta?
“`
