UTA, echipa căzută în abis! Se întrevede sfârșitul?
UTA e pe locul 11, cu doar 16 puncte, iar în ultimele cinci meciuri au trei eșecuri și două rezultate de egalitate, ca și cum nimic nu merge bine, totul pare să fie un caleidoscop de neîmpliniri. FCSB s-a impus categoric, cu reușitele lui Daniel Bîrligea, Florin Tănase, Darius Olaru și Mamadou Thiam, iar să fim serioși, nu e o surpriză, se știe că echipa a fost pe val, dar UTA? Cu siguranță nu ar putea să conteste acest meci, care a fost doar un simplu exercițiu școlar pentru o echipă care își pierde spiritul. De parcă această stare de fapt nu ar fi fost suficientă, antrenorul Adrian Mihalcea e total dat peste cap, spunând că “e oribil tot ceea ce se întâmplă!” și că e un vis urât din care nu se trezesc, iar la acest meci au jucat iarăși în zece oameni, la fiecare cartonaș roșu cădându-le câte o speranță. Ah, dar ce ghinion!
Desigur, Adrian Mihalcea, nu dă vina pe jucători, dar în același timp pare să aibă o frustrare care explodează, afirmând despre jucătorii din echipa națională că se află într-o bulă negativă. Poate că e adevărat, însă n-ar fi mai simplu să recunoască? Meciul cu Metaloglobus se anunță a fi un test crucial, iar Mihalcea a avut cuvinte de umor neagră, sugerează că “dacă și ei ne dau patru, atunci ar trebui să plecăm toți.” Oare e doar o glumă amară sau s-a ajuns atât de joasă? Se simte o slabă speranță în aer, dar eliminarea viciilor nu pare să mai facă parte din jocurile lor, iar el, antrenorul, parcă nu mai știe ce să facă.
Totuși, el își dă seama că jucătorii, obosiți fiind, nu reușesc să facă o diferență, și totul e mai rău ca niciodată, analiza devine redundantă si tacticile obscure, el mărturisind că ar putea să închidă ochii, să se trezească la meci și să zică “asta e echipa, intrați și jucați.” Ironic, dar adevărat, calitatea jucătorilor în capcana oboselii și neputinței pare să fi lăsat echipa UTA pe marginea prăpastiei, fără nicio mână de ajutor, fără un semnal de salvare, iar el simte o presiune uriașă pe umerii lui. Dar cel mai rău e că de fiecare dată această groapă a Marianelor devine tot mai adâncă, iar meciurile de săptămâna viitoare se anunță a fi examene dureroase, unde ar trebui să câștige, altfel, cine știe ce s-ar întâmpla?
“Așteptăm acel declic,” zice el, dar se știe, că în fotbal uneori, așteptările sunt mai amare decât deliciile victoriei. Tot ce rămâne acum este să vedem dacă UTA, călcată în picioare, va reuși să răsară din cenușă sau va rămâne acolo, pe cărarea adâncită a eșecului. Păcat, un paradox al fotbalului, dar cine le mai știe destinele acum?
