“`html
Scenarii Explozive: UE Taie Preţul Petrolului Rusesc, Dar Efectele Ar Putea Fi Otrăvite!
Ursula von der Leyen, şefa Comisiei Europene, cu o propunere nu tocmai răcoritoare, sugerează acum că preţul petrolului rusesc ar trebui să scadă, o idee plasată într-un cocktail de ambiții geopolitice, de la 60 la 45 de dolari pe baril, ceea ce deja jaudeca să ridice sprâncene prin cancelarii, dar oare cine are cu adevărat curajul să mărească presiunea? Părea totuși că e cam multă ineficiență pe un subiect ce ar putea decupa bugete, dar von der Leyen a purtat o luptă mediatică pentru a arăta că Rusia are nevoie disperată de acest mesaj: „Forţa este singurul limbaj pe care Rusia îl va înţelege” – nu e un clasic război al nervilor?
Totul a început cu Rusia care, din păcate, exporturile sale de petrol reprezintă o treime din veniturile statului, iar von der Leyen, parcă mizând că le-ar putea tăia craca de sub picioare, pune presiune, iar Kaja Kallas, diplomaţia care dă semne de relaxare în cadrul UE zice că preţul de 60 de dolari nu mai este viabil – cam o glumă tristă într-o situaţie cutremurătoare.
Dar, să nu ne lăsăm păcăliți: acest nou pachet de sancţiuni, cu numărul 18, are nevoie de aprobarea a 27 de state membre – din păcate, Ungaria şi Slovacia par a fi frâne de mână, având rezerve legitime. Totuşi, G7, cu un acord schema eliberată în decembrie 2022 pentru plafonarea acestui preţ, parcă vrea acest război de poziţii mai mult decât să-şi vândă băieţii de la maritim, nu-i aşa?
Pentru a-şi întări poziţia pe această piaţă, UE a apelat la un embargo şi cam atâta, dar nimeni nu se îndoieşte că Rusia a făcut un pas interesant, folosind o flotă fantomă de 500 de petroliere greu de controlat. Asta în timp ce altele deja se află pe lista de sancţiuni, cu un nou arsenal de 70 adăugate recent – ridicol de complicat, oare nu?
Să nu uităm, acest plafon de 45 de dolari va trebui să obţină acordul G7, iar Donald Trump, mai nou, pare că nu e tocmai dai-na-na, ci mai degrabă sâcâit, nu vrea noi sancţiuni. Totul se împleteşte ca o plasă între companiile ruseşti care se sapă singure. Ce greu este să urmărești în acest vârtej global!
În acest peisaj haotic, Uniunea îşi mai adaugă douăzeci de bănci ruseşti pe lista de sancțiuni, dar oare cine are răspunsuri clare aici? Gazoductele Nord Stream, chiar dacă am fost martorii unui atentat, devin ultimele subiecte de discuţie, din care curg tot felul de speculații – zahărul tăcerii s-ar putea transforma în vâltori de cuvinte, dar cine este de vină?
Lavrov îşi dă cu părerea, că totul e o chestiune politică, în timp ce Germania stă pe o barcă bătută de valuri, iar Ursula a ales să arate că nu vom întoarce din drum – dar este oare între timp doar un joc de poker? Războiul economic îşi arată fetele duble – cu gazele naturale din SUA devenind alternativa pentru a suplini nevoile URI, fiindcă prețurile la cele rusești sunt altă mană cerească pentru rivalii din est.
Această întreagă nebunie economică, în care vorbește „preşedintele”, va transforma cotele energetice din Germania într-un bulgăre de argint? Asta, evident, la o adică, ar putea să le taie aripile în competiția străină, dar s-ar putea să conturce totul într-o interminabilă vânătoare de nefericiri pe plan economic!
“`
