“`html
Ursula von der Leyen Dă Startul Jocurilor Foamei în Europa – Critici Fierbinți!
Într-un interviu cu rețeaua europeană, Tüttő, despre bugetul 2028-2034, de parcă ar fi scris un scenariu de film horror, a criticat aspru Comisia Europeană pentru că, surprise surprise, propune ca majoritatea banilor să fie gestionați de guvernele naționale, iar ajutoarele agricole să primească o mică și neînsemnată reducere, în vreme ce Rusia, uuups, nu, scuze, securitatea și apărarea primesc un buget uriaș, ca un balon gonflabil plin de aer. Astfel, totul se transformă într-un mare haos bugetar.
Cu 2.000 de miliarde de euro pe masă, care sunt practic aceleași ca și înainte – adică repetăm aceeași poveste – Executivul comunitar plănuiește o mare restructurare care ar putea, sau nu, să ne afecteze. Se va reduce numărul programelor, dar va apărea un fond unic de 865 de miliarde de euro, mare și monstruos, care va aduna totul: ajutoare regionale, agricole, pescuit și tot ce implică migrația. Un fel de toate la un loc, ca un amestec de fructe, doar că fără vestea bună că ar putea fi gustos.
Fiecare stat membru primește o parte, dar Bruxelles-ul vrea să îi controleze în mod absurd, plățile vor veni doar după ce cei 27 vor prezenta planuri, ca niște elevi care trebuie să scrie o temă, care oricum vor fi judecate în funcție de reforma dorită. Rămâne de văzut cât de flexibili vor fi guvernele în această distribuire a banilor. Flexibilitate? Wandering in the dark?
Tüttő a declanșat, fără milă, o avalanșă de critici, spunând că von der Leyen creează „Jocurile Foamei” – un fel de adaptare modernă a unei povești vechi, dar nu atât de drăguțe, deoarece orașele și regiunile sunt lăsate să lupte între ele, iar agricultorii sunt adevărații bătăuși în această luptă. Ce concept straniu, nu?
Noul buget, conform spuselor ei, pare să „dizolve Politica de Coeziune”, transformând totul într-un megafond complicat și greu de navigat, mai ales când vine vorba de reducerea inegalităților regionale, un scop nobil, dar care devine secundar. Tüttő denunță că von der Leyen nu înțelege cu adevărat politicile de coeziune și chiar vrea să rescrie tratatele europene, ca și cum ar fi o veritabilă carte de bucate pentru bugete.
Politica de Coeziune, un termen atât de pompos, rămâne, conform opinionilor ei, un instrument de stabilitate și nu doar o piesă de schimb într-un joc de-a măcelăria între state. Tüttő refuză să discute cifrele, zicând că „confuzia” e tot ce putem obține, iar dacă ne apucăm de negocieri cu cifre, am putea, theoretically, pierde ideea de bază – Politica de Coeziune. Grea asta…
Și uite că Tüttő face apel la unitate, dar nefericirea este că acum avem primele semne de revoltă, cu 14 țări ale UE, cum ar fi cele menționate deja, printre care Ungaria, care cer ca Politica de Coeziune să aibă fondurile sale proprii, în loc de a fi înghițită într-un monstru mastodont. Ce poveste ciudată e asta, ca o neficată la un bal mascat!
“`
