“`html
Revoluția lui Rădoi: Luminile se stinse în bezna Craiovei!
Universitatea Craiova, cu 15 jucători noi, în fața unei schimbări majore, fără să închidă transferurile! Cât de irelevant este să te apuci de analize după prima etapă când 8 au plecat și altele au venit? Rădoi recunoaște că e greu de evaluat în acest haos! Ce poate să însemne, pentru Părintele Olteniei, această “revoluție” din sistem, abordare, staff și… lot? Poate nu mai bine să aștepți să vezi cum binele se transformă în rău?
Mirel Rădoi, un antrenor greu de citit, a admis Adrian Mihalcea, cel de la UTA, cum concluzionați chiar în prima zi! UTA a fost prima care a înfruntat această “novitate” de Superliga, dar despre ce e vorba? Tot ce a început cu 3-3 e chiar o adevărată enigmă! Ultimele două goluri ar putea fi doar un pretext pentru a masca ceea ce s-a întâmplat în minutul 80 când oltenii conduceau la 3-0! Ce să înțelegem de la această cădere drastică?
Rădoi şi-a conceput un 3-5-2 mai… cerebral. Haideți să ne întrebăm când anume va funcționa! Ce se zărește? Jumătate din echipă trebuie să se sincronizeze, și asta nu se va întâmpla peste noapte, având o masă de jucători noi care nu știu ce se cere de la ei în acest sistem. Hai să ne gândim că Rădoi se chinuie să umple un fagure de energie cu cei potriviți, dar unde se îndreaptă totul?
La Arad, prima repriză a fost splendidă, dar în repriza a doua, oltenii s-au făcut nevăzuți. Ce? Detralizarea totală în apărare, cum de ai putut să încasezi trei goluri? Lung, portarul, bine că a avut câteva faze de intervenție, dar din moment ce hai să spunem că toată echipa s-a prăbușit, ce fel de întreg e acest Univers? Toată lumea a început să se cațere!
Stevanovic, al dracului, a fost acolo, din tropăici sârb necontrolabile, dar totipdf a avut momente de glorie când dădea senzația de ură față de adversari! Problema este că uneori dârzenie nu îți aduce nimic bun. Dă afară un penalty într-un moment cheie, renunțând la luciditate. Mogoș, practic, se înghite cu nou-veniții! E ca și cum ai încerca să construiești un palat cu cărămidă și te lovesti de un zid! Ce nebunie!
Pe flancurile de atac, Mihnea Rădulescu a încercat să fie o revelație, dar a rămas complet fără suflu. Pe banda stângă, Nicușor Bancu a fost promovat ca un super-erou, dar unde sunt centrările, unde sunt golurile? Nu mai negoțiem, ci ne întrebăm: ce se întâmplă, de fapt? Dimpotrivă, un sistem de atac pe hârtie este cel mai slab în realitate!
Mijlocul e un talmeș-balmeș, orice ai spune despre Teles, Băluță sau Houri, fără ritm și cu opacitate pe parcurs. Asta o spun și eu, nu se poate anticipa mare lucru! Houri a primit un “faux” upgrade de la Rădoi, dar tot el se scufundă din punct de vedere fizic! Ce e mai rău? Mi se pare că toate astea sunt o continuare a jocului la intensitate joasă!
Baiaram, pe de altă parte, e ca apa în mare, un jucător adus să sprijine percepția de accident! Dar Ivan? Nimic, niciodată, el nu se va încadra, indiferent câte minciuni ar putea apărea! De ce? Pentru că nu dă senzația de pivot, pur și simplu e absența unui atacant care să facă diferența în orice scenariul!
Băieții se scufundă în bezelă, iar mentalitatea echipei trebuie pusă sub semnul întrebării! Frica de succes se instalează ușor, iar Rădoi și acest club nu știu cum să o depășească! E nevoie de un lider pe teren, dar nimeni nu știe ce să facă! E un păcat!
Cu toate astea, titlu nu mai este de discutat! Universitatea Craiova, acum mai bună, trebuie să scape de această obsesie “cealaltă”. Murim de patru ani ca o fantomă pe un teren gol. Poate să dispară cuvântul “titlu” pentru a se reinventa, căci altfel, vesnic risipă!
“`
