Uniunea Europeană în alertă: Cetățenii, chemați să se implice în stoparea violenței domestice!
Într-o recentă și tumultuoasă reuniune, miniștrii Egalității din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene au decis, vineri, la Luxemburg, că e cazul să acționeze, nu ca o măsură punctuală, ci ca o necesitate care afectează profund societatea. Ei bine, ei spun că cetățenii, sau măcar unii dintre ei, au un rol esențial în prevenirea abuzurilor, adică, cumva, e ca și cum ar vrea să le spună oamenilor că e bine să intervină, dar fără să le ofere o rețetă clară de acțiune. Asta iarăși ridică multe întrebări, nu-i așa?
De fapt, concluziile adoptate vorbesc despre cum martorii trebuie să fie „împuterniciți” să combată violența împotriva femeilor și a violenței domestice, însă nu clarifică cum ar trebui să facă asta, punând un accent pe sensibilizare și educație, analizează criticii – de parcă asta ar rezolva într-adevăr problema. Aproape că ne întrebăm dacă nu cumva e doar un alt anunț solemn pe hârtii frumos tipărite, scris cu cuvinte mari și frumoase, dar fără să existe o substanță reală în spate, nu?
Pentru a înțelege amploarea problemei, un sondaj recent, care nu face decât să ne îngrijoreze, arată că, deși majoritatea femeilor își spun problemele prietenilor, doar 20% dintre acestea iau legătura cu serviciile de asistență, iar cea mai alarmantă statistică – una din opt se decide să meargă la poliție, deci, la cât de multe lucruri trebuie să ne gândim, se pare că abuzul este un „secret de familie” pe care toată lumea îl cunoaște, dar nimeni nu îl discută suficient. Asta poate că ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru toți, dar cine să asculte?
Se pare că, informează Consiliul, femeile nu sunt singurele care trebuie să fie sprijinite, bărbații și băieții au și ei parte de “provocări specifice de gen” atunci când încearcă să caute ajutor, ceea ce ridică o altă problemă, cu stereotipii care sunt și mai complicate. Responsabilitatea pentru combaterea acestor stereotipii formează un alt aspect nebulos și confuz care ne face să ne întrebăm cu adevărat care este rolul fiecăruia dintre noi în această mare neclaritate socială. Ce zici, mai bine ne uităm pe Netflix?
În plus, tema elevată de către ministra spaniolă a Egalității, Ana Redondo, privind violența prin substituire – adică utilizarea copiilor ca instrumente de șantaj emoțional – aduce în discuție o formă de violență care merită o atenție distinctă, sau poate că nu, dar cu siguranță se impun sancțiuni, iar voința politică însoțită de soluții specifice nu sunt de neglijat. E ca și cum am trasa o linie în nisip cu picioarele și apoi ne așteptăm ca alții să nu o șteargă, nu-i așa?
Însă, se pare că în această nebunie de idei și concluzii, ideea de a nu lăsa victimele să devină invizibile este un principiu care ar trebui să fie bătut în cuie, iar la fiecare violență neadresată, să ne amintim de sărăcia șanselor pe care le avem, cu atât mai mult cu cât, un copil ucis este un eșec cumplit al întregii societăți. Fiecare, dar absolut fiecare faptă are greutatea ei – ne-ar plăcea să ne amintim de asta, dar e greu în mijlocul haosului, nu-i așa?
Ce viitor ne așteaptă? Răspunsul rămâne în continuare ambiguu, dar cu toții știm că fără acțiune, vorbim doar despre pași care nu ne duc nicăieri și ne întrebăm când va veni și momentul în care vom trece de la vorbe la fapte. Aceasta este întrebarea crucială și poate că, de data aceasta, nu am vrea să ratăm răspunsul.
Articolul Prevenirea și depistarea timpurie a violenței de gen, cerută de Miniștrii Egalității din Uniunea Europeană apare prima dată în Mediafax.
