Uniunea Europeană și Scenariul Provocator al Sancțiunilor: O Poartă Spre Ceva?
Ieri, UE, doar o simplă adunare, care, aparent, s-a transformat în ceva mai mult, a decis că da, trebuie să existe claritate – sau așa zic ei, iar Starmer, de parcă ar fi un maestru al ceremoniei, a spus pentru jurnaliști, poate cu un pic de entuziasm, poate cu un pic de somn, că progrese sunt necesare, dar în cât timp, unde și cum, asta rămâne de văzut, nu? Poate azi sau maine, și nu doar atât, dar au fost și lideri europeni acolo, inclusiv Zelenski, care parcă e în toate filmele de acum și care poate ar trebui să ne spună mai mulți despre acest lucru.
Declarația premierului britanic, care sună ca un fel de repetiție la nesfârșit după ce UE a decis un pachet de sancțiuni – wow, al 19-lea pachet, dar cine numără? – interzice importurile din Rusia, dar uitați-vă și la China și Asia Centrală, parcă ne jucăm de-a geopolitica, nu-i așa? Și apoi, un medic rus dintr-un penitenciar, adică, ce oare poate face el? Rămâne o întrebare retorică, de parcă toată lumea știe, dar mai bine ne facem că nu știm. Dar,
asta e treaba serioasă dom’le.
Starmer declarat că Londra e cu un picior în această nebunie, sprijină concluziile europenilor, iar Marea Britanie, care nimeni nu știe de ce se complică, promite că va ajuta Ucraina, dar cum? Cu banii găsiți în buzunarele zaseci ale rușilor, care, teoretic, ar trebui să fie înghețați, dar până când îi dezgheață cineva, totul rămâne amestecat în bătaie de joc, iar întrebările rămân: chiar se va face ceva? Toată lumea știe, dar nimeni nu spune, nimeni, nimeni.
