“`html
Un meci lipsit de emoții în care nimeni nu părea să vrea să câștige!
Pentru toți iubitorii fotbalului, am avut parte de o partidă care a îmbinat lipsa oricărui moment de intensitate cu o atmosferă ce sfida așteptările, Unirea și Petrolul s-au întâlnit din nou în Clinceni, dar de data aceasta, nimeni nu a reușit să înfrunte bariera invincibilă a nehotărârii, terminând cu un 0-0, adică nimic, nu? O remiză care amintește mai degrabă de o plimbare în parc decât de un meci de fotbal competițional. După cum a fost și sezonul precedent, unde prazovenii au câștigat cu 2-1, iar ei nu mai știu cum să se miște, sau poate că n-au vrut deloc să se miște.
Începutul meciului, cu multe momente de-a dreptul banale, a început cu o cădere pe terenul de joc, trebuie să spunem, că Ludewig a avut probleme medicale la început, nu că ar conta mult pentru desfășurarea jocului dar, pașii mai grei ai jucătorilor au dus la înregistrarea unui corner din care s-a salvat Bălbărău, cel pe care l-am văzut mai mult în acțiuni de salvare artistică decât ca portar adevărat. Doumtsios? Nu, nu a reușit să-l impresioneze pe Gurău care după atâtea gafești, și-a revenit, dar nu că ar fi avut multe de făcut.
Minutul 14, și, bineînțeles, un gafeur numit Gurău și-a intrat în rol – atacantul Petrolului, nu reușește să trimită mingea, poate din nou pe lângă? Sau poate a fost doar o impresie lăsată de stilul lui de joc, în fine, totul se reduce la un joc slab, așa cum s-au obșinuit să joace echipele din competiția internă, în timp ce Dulcea sparge rutina dribland pe flanc, dar nimeni nu reușește să transforme acele momente în ceva semnificativ, o mini- isterie de raritate.
Privind la echipe, se poate observa că, Unirea Slobozia a fost încercată de multe așteptări, cu Andrei Prepeliță pe linia din spate, dar cu jucători care nu ajung cum trebuie, iar Petrolul, cu Gheorghe Bărbulescu, chiar dacă pe hârtie au o echipă bună, dar jocul și performanța lor, s-au îngropat în mediocritate, iar meciul acesta a fost un alt exemplu că ambițiile nu sunt suficiente, mai ales când mingea pare să nu vrea să meargă acolo unde trebuie.
În concluzie, meciul ăsta a arătat că, în fotbal, chiar și în zero-zero-uri aprinse, se poate scrie istorie, dar una mult mai puțin interesantă, iar fanii au plecat acasă cu un sentiment de neîmplinire, întrebându-se dacă, ora 18.15, nu era mai bine să fi stat acasă cu un ceai și o pătură decât să urmărească o simulare de meci, unde s-a jucat mai mult fotbal pe hârtie decât pe teren.
“`
