Guvernele Ungariei şi Poloniei înăspresc politicile de muncă pentru migranţi, în ciuda necesităţilor economice
Premierul ungar Peter Magyar şi omologul său polonez Donald Tusk au fost acuzaţi de naţionaliştii din ţările lor că sunt indulgenţi faţă de imigraţie. Într-un răspuns ferm la aceste critici, ambele guverne au implementat recent măsuri stricte care reduc numărul lucrătorilor străini: România a limitat permisele de muncă cu 22%, iar Ungaria a suspendat în iunie acordarea vizelor de muncă pentru cetăţenii din Filipine, Georgia şi Armenia, potrivit informaţiilor transmise de Agerpres.
Sprijin public larg pentru restricţii
Sondajele de opinie oferă un cadru înţelegerii acestui curs politic. În Polonia, un sondaj IBRiS din ianuarie arată că aproape două treimi dintre respondenţi susţin reducerea numărului de migranţi din afara Uniunii Europene. În Ungaria, aproape jumătate dintre respondenţi nu doresc migraţi din ţările sărace, iar alţi 40% acceptă doar un număr limitat, conform unui studiu realizat de Institutul Republikon în luna iunie.
Acest consens social venea însă în contradicţie cu recomandările economiştilor şi agenţilor economici, care avertizau asupra necesităţii imperative de forţă de muncă suplimentară în cele două ţări, mai ales având în vedere evoluţiile demografice.
Presiuni economice şi demografice
Marcin Tomaszewski, economist principal pentru regiunea UE la Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD), a subliniat impactul negativ al reducerii forţei de muncă: „Mai puţini lucrători înseamnă o creştere economică mai lentă şi venituri fiscale diminuate, în timp ce o populaţie mai în vârstă creşte presiunea pe sistemele de pensii şi sănătate.” Tomaszewski a remarcat că Polonia şi Ungaria se confruntă cu provocări demografice mai severe decât Europa Occidentală, îmbătrânind înainte de a atinge un nivel ridicat de bogăţie, şi devenind abia recent destinaţii pentru migranţi, şi nu ţări de emigrare masivă.
Prognozele Institutului Economic Polonez (PIE) din anul precedent indicau o scădere cu 2,1 milioane a forţei de muncă din Polonia până în 2035, ţară ce se bazează deja pe mai mult de un milion de angajaţi străini, dintre care două treimi sunt ucraineni. Alte estimări arată că declinul din sectorul industrial ar putea anula între 6% şi 8% din produsul intern brut al ţării.
Conform unui raport datat 2026, întocmit de Deloitte, Ipsos şi Institutul de Afaceri Publice, muncitorii non-UE au contribuit anul trecut până la 10,7% la producţia economică a Poloniei. Această contribuţie este cu atât mai importantă cu cât rata natalităţii în Polonia este la cel mai scăzut nivel postbelic.
Dificultăţi în echilibrarea politicilor migratorii
Autorităţile poloneze recunosc că gestionarea tranziţiei de la un stat de emigrare la unul de imigrare cere o abordare atentă. Viceministrul polonez de Interne, Maciej Duszczyk, a declarat pentru Reuters că „dacă ne-am schimbat statutul de la o ţară tipică de emigrare la una de migraţie, trebuie să ajustăm şi întregul sistem de funcţionare a societăţii”. În acelaşi timp, Duszczyk a subliniat explicit că Polonia nu doreşte să se bazeze pe o economie dependentă în mare măsură de forţă de muncă ieftină.
În Ungaria, premierul Magyar, cunoscut pentru direcţia pro-europeană şi promisiunea de a reforma capitalismul de cumetrie al predecesorului Viktor Orban, s-a confruntat public cu o companie locală importantă. Master Good, producător de carne de pasăre, a avertizat că este posibil să oprească extinderea unei fabrici ca urmare a noilor politici restrictive de migraţie.
Magyar a atacat compania, acuzând-o că încearcă să „ameninţe Guvernul şi poporul maghiar” şi a sugerat că problema ar putea fi rezolvată prin angajarea forţei de muncă locale, cu condiţia oferirii unor salarii mai mari. Pe de altă parte, Laszlo Barany, proprietarul Master Good, a susţinut importanţa celor 580 de angajaţi filipinezi în contextul unei populaţii care îmbătrâneşte: „Oamenii îmbătrânesc, se pensionează şi nu există ofertă demografică, în timp ce cei care intră pe piaţa muncii nu caută acest tip de loc de muncă.”
Blocaje administrative şi migraţii alternative
Situaţia este similară în Polonia, unde, pe fondul actualizărilor sistemului de vize, angajatorii avertizează că pot pierde muncitori calificaţi. Rahul Jha, proprietarul unui restaurant cu specific indian, a relatat că bucătarul său şef a plecat după ce a aşteptat peste un an pentru permisul de şedere temporară: „Danemarca i-a dat imediat o viză de cinci ani. Aşa că pur şi simplu a plecat.”
În acest context, măsurile guvernamentale recente de restricţionare a imigraţiei par să contravină nevoilor reale ale economiilor ungare şi poloneze, în timp ce întârzierea jucătorilor-cheie în procesele administrative poate accelera migraţia forţei de muncă calificate către alte ţări.
