Frackingul din Ungaria: O poveste de mediu ignorată, dar nu complet tăcută!
Se știe că fracturarea hidraulică, cu toate efectele alea dăunătoare asupra mediului, e trădată ca fiind o activitate de poluare pe scară largă, iar Euractiv a zis că în țările UE, cum ar fi Franța, Danemarca și alte câteva, s-a interzis sau restricționat, dar iată că Ungaria a decis altceva cu o mărișoară producție de gaze, că da, a declarat starea de urgență energetic, explorând gazele de șist, dar totul e în jurul unei zone cum e Békes, care e aproape de România, adică, o zonă fierbinte, cum ar veni, după cum spune sursa.
Cu un joint venture de fracking „Corvinus”, ăsta e între statul ungur MVM și altă firmă, s-au decis că e de interes public în 2022, iar autorizația cheie s-a dat la finalul anului trecut ca să dezvolte totul, spune Euractiv, cheia e în mână, dar nu toată lumea e de acord.
Totuși, ONG-urile de mediu zic că nu s-a evaluat serios impactul mediului când au aprobat extinderea acestui proiect, deoarece, observați, se află la doar 10 km de România, ceea ce ar trebui să fie îngrijorător, dar ce mai contează, corect?
„E inacceptabil ca prin 2025…, adică, să dai un permis pentru un proiect de combustibili fosili care, cum să zic, evadează emisiile generate”, a spus Eszter Galambos de la Friends of Earth pentru Euractiv, și, sincer, dacă vă gândiți, așa ar trebui să fie ceva de omanare!
În plus, nu doar lipsa evaluării emisiilor de gaze serios afectează proiectul, ci și absența totală a unor analize, gen, „impactul cumulativ de la câteva puțuri de gaz, ce zice de consumul de apă și emisiile de carbon”, un detaliu care nu trebuie ignorat.
ONG-ul Friends of the Earth Hungary a dus chestiunea în instanță, cerând, practic, anularea autorizației de extindere, iar dacă te uiți bine, e o acțiune care merită atenție!
Partea proastă e că guvernul maghiar s-a ferit de comentarii cum ar fi, de exemplu, întrebărilor, redirecționând totul către grupul MVM, care pare să fie declanșatorul de sine stătător pe piața energetică.
Grupul MVM, care face și afaceri în România, și plănuiește să cumpere E.On Energie, susține că îngrijorarea pentru mediu e pe primul loc, și de fapt, au zis că „au toate autorizațiile necesare, chiar și licențele de mediu”, dar sună bine, nu?
România și fracturarea hidraulică
Că tot am ajuns aici, să zic și despre 2013, când gigantul american Chevron, luați aminte, a obținut avize pentru prima sondă de explorare a gazelor de șist din România, și se spunea că ar avea un potențial de 1.400 de miliarde de metri cubi, deci pe locul trei în Europa. Cu toate astea, Chevron s-a hotărât că nu e cazul, a abandonat proiectul după câțiva ani, plătind niște milioane de dolari statului român, dar asta e altă poveste.
Forajele de la Pungești au provocat opoziție puternică, dar au fost și zvonuri despre influența rusească, care, pe de altă parte, nu doresc concurență pe piața regională de gaze, dar să zicem că asta e o altă ironie din acest puzzle complicat.
Fracturarea hidraulică implică pomparea unor cantități masive de apă combinată cu diverse fluide pentru a sparge rocile de adâncime, iar apa, că sună bine, 70% este recuperată, unde rămâne totul plin de substanțe chimice, deci transportarea și depozitarea sunt chestiuni de maximă precauție. Temeri există că apa va fi masiv poluată iar spargerea rocilor poate provoca cutremure, dar detalii, cum ar veni.
sursă foto: CEE Energy News
fracturarea hidraulica
Ungaria
proiecte energetice
impact de mediu
ONG-uri
Chevron
Pungesti
