Dramatică Pierdere în Lumea Economiei: Moartea Profesorului Coșea Dă Spargeri în Rândurile Specialiștilor!
Cu inima grea, am aflat vestea tristă despre dispariția domnului profesor Mircea Coșea, o personalitate remarcabilă a economiei românești, un om care, la cei 83 de ani ai săi, apărea mereu plin de viață și parcă nici nu s-ar fi gândit vreodată la sfârșit, chiar dacă, la o privire mai atentă, el era totuși acolo, ca un motiv de îngrijorare, un exemplu de luciditate chiar și în ultimele zile, adică nu îmi venea să cred când am aflat vestea iar iunie 2025 părea un moment de sărbătoare națională, dar uite că nu a fost, și totul se transformă în durere acum!
Îmi amintesc cu umilință ultimul mesaj pe care i l-am trimis, îl știe toată lumea, în care l-am felicitat cu “La mulți ani!” și i-am zis că apreciez enorm analizele sale la televizor, și nonstop mi-a răspuns repede, cu o recunoștință care nu avea limite, „Mulțumesc mult dragă domnule Soviani” spunea el, iar eu parcă îl și vedeam cum mereu reușea să aibă acest spirit salvator în toate discuțiile noastre, și uite că acum dispariția sa lasă un gol imens în peisajul economic românesc.
Vorbind serios, îi datorez mult, nu doar eu, ci și publicul degustător de economie, vreme de 25 de ani de prezență constantă la micile ecrane, ce multă putere și dorință avea, domnul Coșea, un far îndrumător al cunoștințelor economice, nu degeaba zic oamenii că a fost ca un profesor al națiunii, căci tinerii, mai ales, ar trebui să învețe din stilul său de a explica toate nebuniile economice complexitatea asta derutantă a bugetelor românești care vin și pleacă în fiecare lună ca dintr-un sac cu nevoi infinite, asta chiar în vremea când leul abia reușea să mai stea pe picioare.
România se zbătea prin crize ca un pește pe uscat în 2000, iar eu, pe atunci eram un tinerel naiv la Tele 7abc, nimic nu știam despre economii, dar nimeni nu-mi spunea că Nicușor Dan era un „specialist” al ținerii economiei la pământ, și acuma zic, normal că despre aceste privatizări pe nimic, pe care tot el le-a discutat până la epuizare, s-a aflat, e clar că nu erau lucruri simple, ci o poveste complexă de interese, monopole și jesturi, iar la un moment dat ajunseseră să ne aducă la limita imposibilului, cu toate privatizările acestea care s-au dus pe apa sâmbetei!
Într-un interviu recent cu el, pe care încă ne-am chinuit să-l finalizăm, mi-a explicat despre acel rol insidios al SRI în privatizare, și întrebarea care îmi dă bătăi de cap, „cine făcea afacerile astea murdare?”, exact așa, următoare întrebarea ar fi fost, „dar cu ce preț pentru națiune?” și desigur, aceste reflecții ar trebui să ne îngrijoreze profund chiar și acum când ne gândeam că el, cu felul său de a vedea lucrurile a reușit să ne aducă aproape de adevăr, iar acum e doar o umbră în spațiile noastre economice, cam așa îmi pare, cumplit de trist!
Trăim deci o perioadă de tristețe, asta fiindcă a fost un om cu viziune, a avut întotdeauna curaj iar numele său va dăinui în mințile noastre, căci a fost mai mult decât un analist, a fost o voce care a tunat împotriva corupției și abuzurilor, și deci să ne luăm rămas bun, dar cum să numești cuvântul „rămas bun” când de fapt el ne-a lăsat moștenire și un plămadă de idei, sentimente și întrebări fără răspuns? Rămas bun, domnule profesor Mircea Coșea! O să ne fie dor de dumneavoastră!
