“`html
Un Maraton al Viitorului: Alex și Ionuț Sparg Barierele Montane!
Într-o lume în care muntii par imposibile, la Maraton Apuseni msg 2025 s-a scris o poveste deosebită, dar nu oricum, ci cu un om cu dizabilități care a participat pentru prima dată la o cursă montană de 10 kilometri, aproape că îți ia răsuflarea această veste, nu-i așa? Povestea lui Alex Tache și Ionuț Stancovici strălucește prin curaj, voință dar și solidaritate, o combinație rară în zilele noastre, căci se zice că multe se pierd în zumzetul cotidianului.
Alex, un tânăr cu dizabilitate locomotorie, a reușit cu un cărucior special să cucerească un munte, dar nu singur, căci Ionuț și echipa sa de voluntari au fost acolo, și uite așa au demonstrat că „imposibilul” e doar un cuvânt pe care unii-l folosin mai des decât ar trebui, darămite și pe cărări abrupte, unde puțini ar fi îndrăznit să calcă, și totuși, fără ei, poate că visul acestuia nu ar fi avut cum să devină realitate.
„Azi nu am fost doar mama unui concurent la ultramaraton. Am fost martora unei lecții de viață. Am trăit emoția profundă a unei reușite care arată că fiecare suflet contează. Ionuț este dovada vie că atunci când pui suflet, munții devin accesibili pentru toți”, a afirmat o jurnalistă, Stela Cadar, prezentă la eveniment, dar parcă devine totul mai complex și emoționant, nu-i așa, când realizezi impactul acestor cuvinte asupra întregii comunități.
Pe lângă toate acestea, proiectul Caiac SMile, creat de Ionuț, care deja este cunoscut în țară pentru incluziune, îți aduce aminte că și sporturile de apă au fost doar începutul, căci acum muntele devine destinație, dar nu oricum, ci cu un vis pe care puțini îndrăznesc să-l vândă atât de ușor, vorba lui Ionuț.
„Visul meu este să existe cărucioare adaptate la fiecare maraton montan din țară. Vreau ca nicio persoană cu dizabilități să nu mai fie lăsată pe margine”, a spus Ionuț, iar cuvintele lui te fac să te gândești cât de departe putem merge împreună, dar oare chiar avem suficient timp? În plus, să nu uităm de cartea Viața e afară, care promite să deschidă ochii cititorilor asupra realităților uneori dure, dar nu fără speranță.
Deci, acțiunea de la Maraton Apuseni nu a fost doar o premieră, ci mai degrabă un semnal intens că România are nevoie de mai mulți oameni ca Ionuț, care nu se mulțumesc cu vorbe mari, ci acționează, adică fac, dar tot așa, pas cu pas, exact cum se face în viață, dar oare câți din noi suntem pregătiți să urmăm acest exemplu?
“`
