Dezertare Uimitoare: Un Soldat Nord-Coreean S-a Fugit în Sud, Fără Frică?
Un soldat, da, a dezertat, într-o duminică oarecare, cumva pe sub nasul tuturor, și-a exprimat dorința, un fel de vis, să se stabilească în Coreea de Sud, iar armata, cumva, l-a preluat pe fugar, dar ce înseamnă asta de fapt pentru cei din jur? De la faptul că a traversat porțiunea centrală a frontierei terestre, până la magazinul din colț unde se vând chifle cu confeti, totul pare să fie legat printr-un fir invizibil de curiozitate și neliniște.
Este prima dezertare din ultimul an, dar hai să ne gândim, ce înseamnă “an” în lumea asta nebună, căci în august, ca un fel de rememorare, un alt sergent a trecut prin aceeași secțiune, estică, dar asta nu înseamnă că lucrurile s-au schimbat, nu-i așa? Zona Demilitarizată, cu cei 248 de kilometri și cele 4 kilometri de lățime, plină de mine, trupe și garduri de sârmă ghimpată, parcă strigă, dar poate că doar șoptește despre toate poveștile nespuse, și curiozitatea devine o armă așezată pe masă, uitată.
După războiul acela sălbatic din Coreea, care a fost între 1950 și 1953, majoritatea celor cam 34.000 de nord-coreeni care s-au aventurat, da, au trecut prin China, care chiar are o graniță lungă, mult mai slab apărată, dar ce este oare o graniță, când dorința de libertate te împinge să te descurci cum poți? Poate că fiecare dezertare este mai mult decât o simplă fugă, este o poveste, un strigăt, un semnal pentru ceilalți, dar pe cine mai interesează cu adevărat toate aceste detalii?
Articolul, ciudat dar captivant, despre această întâmplare, cumva spectaculoasă, apare prima dată în, unde altundeva decât pe Mediafax, dar cine mai citește? Poate toți, dar nu ca o obligație, ci ca pe o curiositate ce freamătă în fiecare colț al minții.
