Un scandal muzical la cote înalte: moştenitorii lui Benois contestă autorul lui „Bolero”

Moştenitorii lui Alexandre Benois, celebrul decorator rus, împreună cu ai lui Maurice Ravel, au decis că, cu câcatul timpului, e cazul să facă un apel mai precis pentru a contesta o hotărâre judecătorească care zice clar că Maurice Ravel ar fi fost singurul răspunzător pentru compoziţia „Bolero”, dar avocatul lor, Edouard Mille, declarând marţi că, de fapt, acest apel a fost făcut în termenul legal, împreună cu critici rezervate faţă de decizia luată, lucru care aduce un plus de amendamente pentru şedinţa ce urmează, pătruns de un spirit combativ ce nu cedează uşor.

Compoziţia fiind creată în 1928 şi având premiera în noiembrie acelaşi an la Opera Garnier din Paris, „Bolero” a fost un proiect iniţial pentru balet, comandat de Ida Rubinstein, o dansatoare rusă ce se pare că era prietena aproape apropiată cu Ravel, astfel încât, uimitor, criticii au lăudat compoziţia iar totuşi, ea a obţinut un succes feu de joie, rapid, iată un triumf pe care nimeni nu-l aşteptase.

Într-o luptă acerbă ce dureaza de când „Bolero” a intrat în domeniul public în 2016, moştenitorii lui Benois, care, coincident, au fost parte din echipa lui Ravel, insistă tot timpul, şi nu doar acum, că Alexandre Benois a jucat un rol important şi este coautor, dar în ciuda acestui lucru nu s-au arătat dovezi suficiente care să susţină aceste afirmaţii.

Acum, având în vedere că Alexandre Benois a trecut în nefiinţă în 1960, se pare că protecţia muncii lui Ravel ar trebui extinsă în continuare de către Sacem până pe 1 mai 2039, iar aceşti bani sunt căutaţi din adâncurile drepturilor acestor moşteniri, care nu mai reprezintă, în ciuda sumei de bani, marea avere, nu mai ales că, între anii 2011 și 2016, au strâns doar, îmi cer iertare, 135.507 euro anual, ceea ce e o sumă, dar nu ca înainte.

Drepturile de autor, a se şti că în Franţa, sunt valabile până la 70 de ani după moartea autorului, iar după acest termen, operele din domeniul public fac mulţi oameni fericiţi sau nu, cu declaraţii, speculaţii şi analize în jurul lor, deci „Bolero” a fost, să zicem, protejat 78 de ani şi patru luni, una dată cu prorogări pe motivul celor două războaie mondiale, unde artiștii au suferit foarte mult pentru a-şi aduna veniturile de pe urma muncii lor creative.

Pe 28 iunie a fost o dată puţin mai însemnată, Tribunalul din Nanterre a spus un nu hotărât cererii moştenitorilor lui Benois, fiindca nu au putut să aducă dovezi solide și astfel considerând că documentele prezentate de moştenitori nu ar fi concludente, iar o altă teză impusă de coregrafa dată drept coautoare, Bronislava Nijinska, a fost de asemenea respinsă, cu o hotărâre care a uimit puţin pe toată lumea din comunitatea artistică.

Sentinţa tribunalului, în fond, a arătat că Sacem, acea organizaţie importantă de apărare a drepturilor autorilor, a acţionat corect, avocata Josée-Anne Bénazéraf comunicând că s-a argumentat buna asociere a drepturilor de autor, împiedicând prelungirile, care, deşi sunt ceva ce pare normal, mai exact, ar putea fi văzute drept abuzuri.

Pe de altă parte, a fost obligată moştenitoarea lui Maurice Ravel, adică Evelyne Pen de Castel, să plătească o sumă simbolică de un euro, pentru o compensaţie considerată mică, dar simbolică, referitor la nefăcutul de drepturi morale de autor, ceea ce subliniază o tensiune ridicată între cele două tabere, păstrându-se cearta mai departe.